De la Cioran adunate...

"Cartea amagirilor" - Emil Cioran.
L-am vazut pe Emil Cioran intr-un interviu, cred ca singurul, acum cativa ani, interviul filmat la randul sau mai demult, cred ca prin '90 si ceva. Si mi-a ramas intiparita in mintea imaginea aceea de batranel simpatic, obsedat de un lucru. Orice as citi scris de el, indiferent ca poza de pe coperta il arata la varsta de 40 de ani sau de 30 si ceva, mie imi apare in minte chipul si aud vocea batranului Cioran, al unui Cioran autoexilat si extrem de singur. Ti se face mila nu alta. Poate si acesta e motivul pentru care cartile lui imi inspira doar putina melancolie si nu disperare, putina compasiune si nu dorinta de distrugere a tot, a vietii si a mortii.

Am gasit cateva fraze si cuvinte atat de frumos alese in cartea aceasta incat trebuie sa le gustati si voi. Cioran nu e atat de negru pe cat ni se pare noua sau cel putin nu mai este.

"Aud viata. De aici incep toate revelatiile."
"[...] ideile nu au salvat si nu au prabusit pe nimeni."
"[...] o mare nebunie ne scapa temporal de o mare durere."
"[...] tot asa de putin sa ne doara ca viata ne este data sa murim. Dar sa ne doara faptul ca intr-o astfel de viata trebuie sa stim in fiecare clipa ca vom muri."
"Si nimic nu este mai intristator decat sa vezi cum decad oamenii."
"Oamenii nu au inteles ca impotriva mediocritatii nu se poate lupta decat cu suferinta."
"[...] suferinta. Prin ea schimbi temperamente, conceptii, atitudini si viziuni, schimbi directii de existenta."
"Pentru ce oamenii care sufera nu se plictisesc?"
"[...] vom avea staruinta si curajul de a muri pentru ceea ce n-am trait?"
"Caci omului ii este dat cateodata sa traiasca mai mult decat poate suporta."
"Nu iubesc muzica decat aceia care sufera din cauza vietii."
"Nu exista adancime in iubire fara sacrificiu [...]"
"Viata pare a castiga un sens numai in sacrificiu. Dar nu este o ironie amara faptul ca in sacrificiu ne pierdem viata?"

Cam asta e ce am gasit si ce mi-a placut in mod special pana la pagina 45. Mai am de 5 ori pe atat. Cine stie ce mai gasesc.

ma numesc Rosu

Cateva citate din "Ma numesc Rosu" de Orhan Pamuk.

"...insa am priceput ca, oricat de mult ar iubi, omul uita, cu timpul, un chip pe care nu-l vede deloc."

"Numai prostii sunt puri."

"Oricat de talentat si de iscusit ai fi, cauta banii si puterea in alta parte, astfel incat sa nu te superi pe arta daca nu te alegi cu nimic de pe urma harului si a muncii tale."



Later edit:

"Pictura este tacerea mintii, muzica ochiului."

"Pictura tuturor marilor maestri cauta, in culori, acel intuneric profund din afara timpului."

"Oare dragostea sa fie aia care-l tampeste pe om, sau doar tampitii se indragostesc?"


In urmatoarele zile voi veni si cu altele. Imi place cartea.
P.S.: cartea am primit-o de la D. :>

Citatul saptamanii (sau al catorva zile)

Am sa fac o rubrica in partea dreapta a paginii in care voi pune cate un citat ce mi s-a parut interesant, care m-a socat, care mi-a spus ceva, care are substanta sau poate nu, ce sa mai, un citat care m-a afectat in vreun fel. Am sa updatez saptamanal (cu siguranta) sau poate tot la cateva zile. Citatul de azi l-am gasit intr-o carte scrisa de Luigi Pirandello, Caietele lui Serafino Gubbio, operator:

"Viata nu se explica; se traieste."