nu stiu ce-i cu mine

chiar nu stiu. privesc la blogul asta ca si cum ar privi un om oarecare la un ogier crezand ca ii troloc... pur si simplu is inspaimantat. am uitat cum se scrie, nu mai am inspiratie si cred ca deja incep sa expir.totusi am sa incerc o revenire cu ceva nou cat de curand. nu stiu cui ma adresez, oricum probabil putinelor persoane ce vor intra mai degraba involuntar si accidental pe blog, nu din proprie initiativa. oricum se vor produce schimbari... unde? nush, da mereu se produc chiar daca noi nu le observam imediat... generalitati ca intotdeauna, ca la toate lucrarile ce le aveam de scris... ca toti de altfel... oricum multe s-au petrecut de cand nu am mai intrat in viscerele blogului meu pentru a mai edita un post... si iata in sfarsit facand acest lucru. Am visat aseara marea. mi-e dor de mare. aproape ca simteam nisipul de pe plaja in adidasi.

oricum sper sa vad ceva progrese pe aici, ca ii can vestu salbatic, desert si buruieni si nici macar salbaticii nu mai trec pe aici.

bun. aveti rabdare si asteptati ca tre sa vina ceva tare :) (sa speram, atat mai putem face, fie ca vrem fie ca nu)

p.s.: pentru cei care va intrebati ce biata mai is si ogierii si trolocii... pai sa stiti ca ogierii sunt ceva in genu unor fiinte mitice, cu multa cunostinta, putin paroase, cu urechi de genu pisicilor, sau cel putin asa mi le-am imaginat eu, inalte si cu un trup foarte puternic si care traiesc enorm de mult... cu sutele de ani. trolocii sunt pe scurt, orci, un fel de combinatie grotesca dintre animal (tapi, ursi, berbeci, etc) si oameni. Amandoua tipurile de creaturi fac parte din opera lui Robert Jordan (asta-i pseudonim), scriitor de fantasy. Da. Cam asta citesc in ultima vreme. Si e ok. Se citeste usor si suspansul si devierile, amanarile rezolvarii nu lipsesc. Poate totusi sunt putin cam multe din moment ce seria are 12 volume :))