Iesit din Minti

Mda! Se pare c-am uitat.
Am uitat cum să-mi închid ochii,
Cum să cred.
Cum să vorbesc.
Am uitat cum să mă aplec,
Cum să-mi îndoi genunchii.

Mă simt stingher, ca prins într-o cuşcă prea mică pentru mine.
Mă doare. Mă irită.
Covorul e ca o perie de sârmă care scrijeleşte în genunchii mei insulte.
Şira spinării e de piatră,
piatră
vie,
piatră,
ce doare.

Prea greu. Obositor. PE-NI-BIL.

Şi acum ce trebuia să fac în poziţia aceasta stranie, de mult uitată?
Să mă rog? Da, bine.

Ah, dar parcă era mai mult de atât.
Parcă lipseşte ceva.
Cândva era căldură, era sentiment, erau lacrimi, erau zâmbete, era fericire.
Era…
Altceva.
Ceva mai mult decât cuvinte.
Era război. Era viaţă şi moarte.

Da, cândva rugăciunea era război,
Iar războiul era rugăciune.

Rugăciunea era realitate, iar realitatea – rugăciune.

Sunrise, sunrise in your eyes,
what a beautiful sight, what a beautiful sight.

Motion, motion and comotion,
in a lively city, lacking life

Sunset, sunset far away,
in a scarlet sky, what peaceful sight

Darkness, darkness and wonder,
in a blissful night, on the seaside

Darkness, Darkness and Wonder,
Wonder and Happiness and Love I found in You.

buna.
eu sunt poetesa.
eu sunt muza.
eu sunt marea in furtuna.
si eu sunt albastrul cerului.
sunt o zeita.
sunt zeita lui Apolo.
eu sunt femeie.

oamenii pot inventa zei, dar nu-l pot inventa pe Dumnezeu,
ei pot inventa masinarii ce zboara, dar nu pot zbura.

eu sunt femeie si pot visa.
eu sunt vis.
sunt realitate.
iubire.
pacat.
moarte.
bunatate.

buna. eu sunt poetesa.

Lately, am fost cam fara oxigen, era cat pe ce sa ma sufoc. Nu am putere in maini, nici in picioare, limba imi e amortita, parca as fi paralizat. Tot caut si tot caut si nu gasesc puterea care sa miste aceste oase, aceasta minte. Chiar si acum, fiecare cuvant se naste cu o impotrivire incredibila; nu simt durerile nasterii, ci greutatea ei. Ma confrunt cu un blocaj al vointei, cu ceva mai mare, ceva care ma imobilizeaza.

Oare ideile mele nu se vor naste niciodata? Oare personajele isi vor intalni vreodata autorul?
Traiesc un sentiment ciudat asta e sigur. Traiesc un numar de clipe fericite, un numar de frustrari, un sir de dureri fizice, si un blocaj mental. Nu e un blocaj al scriitorului, nu e lipsa de inspiratie. E oare incapacitate? Pierd un razboi in care nici macar nu am intrat. Respir cu ajutorul aparatelor. Stau pe un pat de spital (la nivel imaginar doar) si nu pot sa fac nimic. Nu pot sa misc, nu pot sa vorbesc, nu pot sa scriu. Sunt legat la o multime de aparate care ma tin in viata. Duc o viata artificiala, fortata. Oare pot sa fiu resuscitat din stare mea de incapacitate scriitoriceasca?

Dupa lungi deliberari am reusit sa desemnez un castigator. Insa mai inainte de va prezenta textul si a-l felicita din toata inima pe castigator vreau sa va vorbesc de o dezamagire si de o concluzie pe care am tras-o in urma acestui concurs.

Dezamagirea consta in faptul ca au fost doar patru participanti. Sincer ma asteptam la ceva mai multa concurenta, dar asta e viata, un drum cu gropi si dai din balta in balta si apoi cazi in canal. Iar concluzia am tras-o din aceasta dezamagire a mea.
Concluzie: lumea nu are timp sa viseze, lumii nu ii place sa citeasca, lumea e indiferenta de valorile literare, de arta scrisului, sau poate pur si simplu nu au aflat de concurs cei care trebuiau sa afle.

Iata mai intai cartile dintre care fericitul castigator si cel talentat in ale literelor isi va alege premiul:
1. Philip Pullman, Materiile intunecate, vol. 1
2. John R.W. Stott, Crucea lui Christos
3. Nadine Gordimer, La agatat

Iar castigatorul este... in fundal se aud tobele... este...

Alberto K. cu poezia

poemul lui albert pentru carmen manuela

când pleci de acasă o iau razna ca într-un film horror

deschid ferestrele, toate uşile, dau televizorul la maxim
radioul, pornesc cuptorul cu microunde
aprind orice lumină, de pe hol, de la intrare, din living
pun veioza albastră în mijlocul dormitorului
aprind toate lumânările din baie,
trag de lanţul wc-ului din 15 în 15 minute
pornesc duşul, apa de la bucătărie, prăjesc toate ouălele din cofraj, toate treizeci
le aşez două câte două în farfurii, tai pâinea, brânza şi pun totul pe gresia albă de la bucătărie
printre şerveţele şi tacâmuri
scot florile din glastră şi mă culc cu ele sub pled
mă trezesc după 2 ore
caut în coşul de gunoi foile rupte din calendar să mi le lipesc pe piept sub tricou
apoi mut peştii din acvariu într-un borcan verde de 25 de litri, octogonal
şi îl aşez în faţa porţii
abandonându-l ca pe mesia în mijlocul deşertului
lui Blacky, labradorul negru, îi scot zgarda
”Du-te în parc, stai cu băieţeii şi fetiţele de la gradiniţă!
Azi bucură-te de oameni, eu nu mai pot!”
vreau să arăt oricui că şi singur sunt puternic
îmi mut patul în mijlocul străzii
să dorm acolo
să simt oamenii trecând pe lângă mine
felicitându-mă
”Bravo, Albert, ai făcut o treabă bună, eşti puternic şi singur!”
dar după 30 de minute experienţa îmi repugnă
încep să le cerşesc frunze să mi le aşez peste ochi
ca un pansament împotriva durerii
orice rafală de vânt mi se opreşte în coşul pieptului printre vasele de sânge care confundă inima cu ficatul
rinichii se fac mici-mici, ca două vrăbiuţe în colivie
iar fiecare furnică care duce o firimitură de pâine pentru suratele ei
ţipă la mine
”Mai taci, eşti exasperant, Albert, singurătatea e o virtute, nu un viciu!”
dar se face târziu şi nu mai vii
luminile de pe stradă se aprind
maşinile claxonează mai puternic
iar oraşul se îndoaie ca un arc în jurul meu
gata să-mi demonstreze că iubita mea e vârful unei săgeţi care mi-a rămas înfipt între coaste
iar medici vor spune
”Cadavrul lui Albert nu prezenta leziuni interne nici semne de violenţă,
cauza cea mai probabilă a decesului este o stare acută de singurătate
declanşată de iubita lui care l-a părăsit în mijlocul unui vers de dragoste!”

Din nou impresii. Nu se poate altfel. Dupa ce iesi de la Teatrul Municipal (asta mi s-a intamplat cel putin in ultimele sase-sapte dati consecutiv) nu poti sa nu iesi cu o impresie, discutand cu cineva sau ceva, despre ce tocmai ai urmarit timp de doua ore.
Da, pana acum deja v-ati prins. Am fost aseara la jocul de-a vacanta aseara. O adaptare moderna, contemporana la piesa lui Mihail Sebastian. Desi am dorit sa o vad cu ceva timp in urma nu am gasit bilete, asa ca am ascultat piesa in format audio. Mi-a placut, audio adica, insa nu ma asteptam si nimeni nu m-a pregatit pentru ce aveam sa urmaresc aseara. Un spectacol bun, plin de umor, o combinatie de pastisari cu elemente din budism, spiritism, matrix (ping-pong) - tinde spre postmodern, ce mai.
Au fost faze peste faze, ce mai, publicul radea cu lacrimi, chiar si cand era liniste deplina cineva tot radea.
Cateva parti interesante si extrem de amuzante (astea nu o sa intereseze pe cei care nu au vazut piesa):
- hai sa-l luam pe Bogoiu. Cel mai activ personaj de pe scena. Am obosit doar privindu-l. Intr-o continuare miscare si agitatie, mereu peste tot. A jucat si cel mai bine dintre toti (asta dupa parerea mea, dupa ochiul meu de amator). faze care m-au impresionat: pozitia unui Buda de piatra sau a unui hopa-mitica romanesc. luati-o voi cum vreti. apoi faza cand da cu delfinul bleu ciel de perete dupa ce s-a chinuit sa il resusciteze. De fapt tot jocul lui a fost o continua nebunie cu stil care sa starneasca rasete.
- trecem mai departe la Vintila. pardon, Madame Vintila. Un/o travestita. Stiti vorba aia: razi pana faci pe tine. daca nu o stiti nu o luati in sens literal. Deci Vin... pardon Madame Vintila, travestitul a jucat si el/ea, exceptional. rochiile ei, modul in care pasea, fetele pe care le facea, faptul ca era nemuritoare (impuscata de trei ori si de trei ori se ridica), mereu indignat(a) ca Esteban, tipul care ii invata pe toti jocul de-a vacanta, si care pierde, mereu ii vorbeste facand acordurile dintre adjectiv si substantiv la masculin (fericit(a), mitocan(a)).
- Stefan si Corina au jucat si ei bine, dar oricat de principale ar fi rolurile lor, au fost pusi putin in umbra de catre personajele lui Bogoiu si a lui Madame Vintila.
- Jeff, liceanul de 16 sau 17 ani. nu prea a avut replici. a jucat bine, insa ii lipseste puterea si convingerea din replici. putina oratorie nu i-ar strica, dar a facut o treaba buna. apropo, a fost tare costumul de veverita :D

Jocul de-a vacanta in varianta 9Optiune e un joc complex, o piesa de teatru care timp de doua ore te tine constant cu ochii atintiti pe scena. Singurul defect ar fi ca se intampla prea multe prea dintr-o data si nu stii in ce parte sa te uiti.
In general a fost un joc extrem de bun, sincronizare, amuzament, distractie. Insa in toata aceasta comotie si comedie ce a avut loc pe scena s-a pierdut ceva din seriozitatea piesei lui Mihail Sebastian, ceva din melancolia ei. Daca tot am ajuns aici sa va zic si cateva diferente.
Replicile. printre replicile actorilor, din cand in cand erau inserate replicile mai importante din piesa lui Sebastian, care la randul erau diminuate de comentarii adiacente. O alta diferenta: lipsa sotilor care vin si ei in vacanta la aceeasi pensiune, insa asta cred ca a fost substituita de dorinta de plecare a lui Madame Vintila si a lui Bogoiu. Tonul in care am perceput eu piesa e extrem de diferit. varianta radiofonica este grava, cea pe care am vazut-o aseara este una amuzanta, usoara care merge pe principiul: "S-a dus... (si te instristezi ca s-a dus, iar in clipa urmatoare:) Toate se duc (treci intr-o resemnare pasiva, indiferenta si te bucuri de ce ti-a ramas).

Un alt lucru care m-a impresionat e numarul de interjectii si imitatii animalice pe care au reusit sa le scoata actorii. Au fost foarte expresivi imitand marea, pescarusii, vantul, oaia, foca, delfinul.

O piesa care merita vazuta, chiar merita vazuta si numai pentru cantecul Doamnei Vintila care a pus sala pe jar. Publicul a inceput sa aplaude si sa bata din palme pe ritm.

felicitarile mele pentru cei de la teatrul municipal din Baia Mare ca au reusit sa ofere spectatorilor o seara extrem de placuta, plina de atmosfera, un joc de cea mai buna calitate.

Iata deci in ce va consta premiul castigatorului. Va fi o carte la alegere. Se poate ca pe luni sau marti sa mai adaug cateva :D Din lipsa de fonduri, cartile sunt second, dar intr-o stare foarte buna.
Cartea lui John Stott este intr-o conditie mult mai buna, acela e exemplarul folosit de mine :D. De fapt cartea e nou-nouta. O sa vedeti voi.

Merita amandoua cartile. Chiar daca prima e o carte mai mult de copii, iar a doua una de teologie.

Vreau sa va fac cunostinta cu ea. Cu Suzuka. Cine e Suzuka?
Suzuka e cateaua mea si a Dianei. Un husky siberian de toata frumusetea.
Pana sa o intalnesc pe ea nu imi placeau ochii negrii, dar ai ei ma fascineaza.

Multumesc Vlad (tie si parintilor tai) pentru fapta buna care ai facut-o. Ai implinit un vis care statea ascuns si prafuit undeva in inima mea de peste 15 ani.

Deci, ce sa mai.



Am sa mai pun curand poze cu splendoarea asta de caine.



P.s.: mai aveti azi maine si poimaine sa trimiteti textele voastre pentru concurs. maine seara am sa postez premiile (cred)

Azi am realizat ca in mare parte am uitat scopul pentru care am facut blogul acesta, dar bine ca mi-am adus aminte. Oricum nu am material sa pun pe blog, momentan, dar sper sa vina si asta in curand.

Oricum, sau cum zice americanu' "anyways", sa va zic despre concursul acela, de vise si halucinatii.
Care e scopul lui? Pai in primul rand sa vedem daca azi lumea mai viseaza. Al doilea sa fac trafic pe blog :P (da' asta nu se spune). Al treilea sa vad cine mai are simt artistic. Al patrulea... nu stiu. Vad eu pe parcurs.

Iata deci modul de desfasurare.
Trebuie sa scrieti un eseu, o poezie, o povestire, un roman, sau ce vreti voi, sa zicem de maxim 4 pagini Word scrise cu caractere de 12. Nu va fi decat o sectiune; adica poeziile vor concura cu povestirile si romanele, eseurile cu piesele de teatru si schitele. Nu aveti restrictie de gen, nici de specie.

Deci tot ce trebuie sa faceti e sa scrieti si sa imi trimiteti scrierile voastre pe tema
pe adresa de email umircea2003@yahoo.com cu titlul Pentru Concurs (Asa ca sa stiu).

Juriul voi fi eu, asta pana mai gasesc membri :D
Restrictii: numarul de pagini (nu mai mult de 4)
limbajul sa fie lipsit de vulgaritati
Premii: va fi o carte la alegere dintr-un numar de carti pe care am sa le postez pe blog. Fie o carte noua achizitionata din librarii fie mai multe carti de la anticariat. Asta depinde de tine, daca ai sa castigi.
In principiu doar un text va fi premiat, dar e posibil sa fie si ceva premiu special.
Bonus: textul va aparea pe blog, cu toate drepturile acordate autorului, iar daca autorul are si blog sau website, un link spre pagina lui :D
Oricum toti participanti care au blog sau site vor intra intr-un blogroll special. Asta binenteles daca in mail imi dati si linkul spre pagina voastra.

Sfat: incercati sa faceti un text cat mai artistic, mai profund, nu neaparat simbolic, insa scrieti sa va placa voua textul in primul rand si apoi mie :P

Concursul incepe azi 15.06.2009 si se termina pe 22.06.2009, iar premiantii vor fi anuntati sa zicem pe data de 26.06.2009 (astea patru zile sunt pentru jurizare :P)

Ce sa va mai zic? "Visati realitatea" si succes.



P.s.: daca vreti mediatizati concursul asta. Cu cat mai multi inscrisi in concurs cu atat mai bine. Daca ajunge sa prinda proportii poate si premiile vor fi mai consistente, poate rasar sponsorii.

p.p.s.: ma gandeam ca nu trebuie sa zic, dar totusi, ca sa fie pe intelesul tuturor. Termenul "visul" nu se refera doar la visul din timpul noptii, ci si la "a visa cu ochii deschisi", la a avea un scop care vreti sa-l impliniti, sau la a avea o revelatie, sau la orice vreti voi sa interpretati.

later edit: celor din baia mare am sa le inmanez premiul personal, ceilalti din alte orase, il veti primi prin posta. nu veti avea de platit nici o taxa, doar sa va prezentati la posta sa ridicati premiul.

p.s. imaginea am luat-o de aici
p.p.s. nu, nu am uitat de concursul de care ziceam :D

Buna dimineata tuturor care mai intrati pe aici.
Din pacate in ultima vreme am fost cam prins cu diverse examene si termene limita si nu prea am avut timp, insa toate astea s-au schimbat acum.
Asa ca in curand am sa vin cu un concurs. Va vine sa credeti? :D
Visati! La propriu si la figurat!

Mai multe detalii probabil in urmatorul post.

am luat paharul si am baut lichoarea.
fire sangerii curgeau prin ea, ca niste serpi
dare ca de fum se ridicau in interiorul potiunii rosiatice
ca apa transformata in vin.
nu cred ca procesul sau amestecul era definitizat
dar totusi, am golit paharul privind in adancul lui
ca intr-un glob de cristal
cautandu-mi viitorul, trecul,
cautandu-ma pe mine
dar nu am gasit nimic decat
halucinatii si vise
iluzii si
dezamagire.



p.s.: oameni buni stati linistiti. sunt bine. am doar o durere ingrozitoare de cap si tocmai am baut un ceai de fructe de padure. sunt bine in rest. promit.