I wish this winter would last for ever

I wish this winter could last for ever.
I wish that everything would freeze,
surrounded by the icy water
to fell silent like the lonely dead threes.

I wish to hide my fears in ice castles
to burry them deep underneath.
I wish every day to be amazed and baffled
by the soft sound of your cold heartbeat.

I would like all words to crumble
letter by letter, morpheme by morpheme
and snow to reign over the humble
the righteous, the saint, the meek.

Imagine preluata fara acord de la Manu. Dar sunt sigur ca el ar fi de acord. Apropo. Felicitari Manu. Ai talent. Si nu-s vorbe goale. Tine-te de facut poze! 

poem about undead cats

colorful dead cats

rise to take over the world

I saw them with my own eyes

seizing Camelot

time is of crucial essence

in stopping their unruly rule

nevertheless

a savior will die tonight

There's a secret code hidden in these lines. Can you find it? Miss T, please keep quiet. :)

Image taken from here.

poezie (de iarna?)

Flăcări, ceară, aburi ce-mi ies din gură
Şi din care ca-ntr-o halucinaţie febrilă
Se naşte oraşul peste care imediat se lasă
Pânză opacă de minciună şi ceaţă. 

Se înalţă din suflarea gurii mele
Case mici, biserici cu turle îngheţate,
O lume nouă ce se suprapune peste toate
Dar ce se spulberă sub lumina farurilor grele. 

Doi plămâni, ca doi fetuşi gemeni
Două buze, linii roşii de temeri,
Două emisfere cerebrale care celebrează
Noul oraş de fum, himere, moarte şi viaţă.

Doamne, mai ţii Tu minte ?

Doamne, mai ţii Tu minte cearta noastră de acum 5 ani?

Când eu voiam să mă fac architect,

să proiectez universuri, lumi şi oraşe, să creez?

Mai ţii minte Doamne ce mi-ai zis atunci 

ca răspuns la strigătul meu de animal prins în capcană?

Cuvântul Meu îţi este de-ajuns!

Deşi atunci nu am crezut pe deplin lucrul acesta,

Acum îl cred.

Pentru că doar Cuvintele Tale Doamne au puterea

De a creea universuri. 

Şi parte din acea putere mi-ai dat-o şi mie.

Şi de atunci şti ce fac Doamne?

Proiectez lumi.

Dar nu folosesc creion, hârtie milimetrică şi liniar

sau cărămizi, piatră şi mortar,

ci folosesc

cuvinte.

The way back home

Uneori, nu ştiu de ce sau de unde vine, cuvinte, versuri se formează în mintea mea şi spre surprinderea mea, poate totuşi nu ar trebui să fiu surprins, aceste cuvinte vin în limba engleză şi vin acompaniate de o linie melodică. În continuare aveţi doar o parte din versuri fără linia melodic. 

Întrebarea mea este: spun aceste versuri vreun adevăr?

Is this the way back home?

This yellow bricked road?

Is this the way back to redemption,

Back to my childhood dreams?

Is this the way back home? Is this the way?

 

There is more than what you see,

There is more than plain reality.

 

Tuesday, tomorrow, today or Thursday,

Which is the perfect day

to share you love, to forgive and dream,

To live and cry

Is this the way back home?  Is this the way?

 

There is more than what you see,

There is more than plain reality.

 

You’re alive and You live in me,

I’m alive and I live in You

You’re alive and I live through You

This is reality.

Versurile imi apartin. Imaginea este preluata de aici. 

Poem

Aşa încep revoluţiile

(resentinmente îngropate care înviază. Doamne ucide-le din nou)

Cum aş putea să port ciuda şi revolta ce s-a stârnit în mine,

Fără ca să rănesc, fara să jignesc?

Cum aş putea să îmi stăpânesc mâinile ce-mi tremură,

Fără să lovesc, să distrug, să rănesc?

Cum aş putea să-mi încetinesc bătăile furioase şi nebune ale inimii,

Fără ca să se oprească de tot.

Cum aş putea să stăvilesc o voinţă ce e gata să distrugă lumi şi universuri,

Să sfarme atomi, să dezintegreze totul – şi totul pentru tine?

Toată furia, mânia, durerea, nebunia am să le vărs în cuvinte şi am să le las pe ele să se aştearnă furibunde pe hârtie. Am să le las să explodeze, să distrugă, să muşte cu dinţi ascuţiţi şi înveninaţi, iar eu am să mă cuibăresc într-o altă realitate, fugind de lume, de explicaţii, urându-i pe oameni pentru că sunt oameni şi iubindu-i din acelaşi motiv.

Cuvintele se vor răzbuna în locul meu, iar eu am să aştept ca totul să treacă.

Sper că am puterea să îndur, deşi povara şi teama de a tăcea mă apasă greu.

Aş prefera să fiu sfâşiat în mii de bucăţi, să lupt, să împart pumni şi picioare, să lovesc şi să fiu lovit, să arunce în mine cu pietre, să fiu tăiat, scuipat cu acid, să-mi fie smulse unghiile, să rup şi la rândul meu să fiu zdrobit…

Dar îmi ceri să tac şi să-mi rabd tăcerea…

Şi pentru că te iubesc… aşa voi face.

Glaucoma - de Rives performed poem

imi place modul in care recita tipul asta. E mai mult decat un poet. E si actor si stand-up comedian si versurile lui sunt foarte proaspete, metaforele si jocurile de cuvinte usor de inteles si placute, gadila urechea. are si ritm, si muzicalitate.

Love letter - Plath

Scrisoare de dragoste

Nu e uşor să precizez schimbarea ce ai făcut-o.
Dacă trăiesc acum, atunci am fost moartă,
Totuşi, ca o piatră, nu m-a deranjat,
Să stau nemişcată conform obiceiului.
Nu mai atins doar un inci, nu -
Nici nu m-ai lăsat să îmi îndrept ochiul gol
Din nou spre cer, binenţeles fără speranţa
De a înţelege albastrul, sau stelele.

Nu acesta a fost motivul. Am dormit, se pare: ca un şarpe
Camuflat printre pietre negre ca o piatră neagră
În pauza albă a iernii –
Ca vecinii mei, negăsind plăcere
În milioanele de obraji perfect cizelaţi
Luminând în fiecare moment ca să topească
Obrazul meu de basalt. Ei s-au transformat în lacrimi,
Îngeri ce plâng naturile monotone,
Dar nu m-au convins. Acele lacrimi au îngheţat.
Fiecare cap mort avea o mască de gheaţă.

Şi am dormit mai departe ca un deget îndoit.
Primul lucru pe care l-am văzut a fost doar aer
Şi picurii închişi ridicându-se într-o rouă
La fel de transparentă ca spiritele. Multe pietre stăteau
Compacte şi lipsite de expresie prin preajmă.
Nu ştiam ce să înţeleg din asta.
Am strălucit, ca solzi de cristal, şi m-am desfăcut
Să mă revărs ca un lichid
Printre picioarele de pasăre şi tulpinele plantelor.
Nu eram păcălită. Am ştiu pe loc.

Copaci şi pietre luceau, fără umbre.
Degetele în lungimea lor s-au făcut străvezii ca sticla.
Am început să înfloresc ca o creangă în martie:
O mână şi un picior, o mână, un picior.
Din piatră în nor, aceasta a fost ascensiunea mea.
Acum mă aseamăn cu un fel de dumnezeu
Plutind prin aer în metamorfoza sufletului meu
Pur ca o fereastră de gheaţă. E un dar.


Traducere dupa poezia Love Letter, Sylvia Plath. Poezia a fost luata de aici.

Se pare c-am uitat

Mda! Se pare c-am uitat.
Am uitat cum să-mi închid ochii,
Cum să cred.
Cum să vorbesc.
Am uitat cum să mă aplec,
Cum să-mi îndoi genunchii.

Mă simt stingher, ca prins într-o cuşcă prea mică pentru mine.
Mă doare. Mă irită.
Covorul e ca o perie de sârmă care scrijeleşte în genunchii mei insulte.
Şira spinării e de piatră,
piatră
vie,
piatră,
ce doare.

Prea greu. Obositor. PE-NI-BIL.

Şi acum ce trebuia să fac în poziţia aceasta stranie, de mult uitată?
Să mă rog? Da, bine.

Ah, dar parcă era mai mult de atât.
Parcă lipseşte ceva.
Cândva era căldură, era sentiment, erau lacrimi, erau zâmbete, era fericire.
Era…
Altceva.
Ceva mai mult decât cuvinte.
Era război. Era viaţă şi moarte.

Da, cândva rugăciunea era război,
Iar războiul era rugăciune.

Rugăciunea era realitate, iar realitatea – rugăciune.

Poezie de Anna M. N.

buna.
eu sunt poetesa.
eu sunt muza.
eu sunt marea in furtuna.
si eu sunt albastrul cerului.
sunt o zeita.
sunt zeita lui Apolo.
eu sunt femeie.

oamenii pot inventa zei, dar nu-l pot inventa pe Dumnezeu,
ei pot inventa masinarii ce zboara, dar nu pot zbura.

eu sunt femeie si pot visa.
eu sunt vis.
sunt realitate.
iubire.
pacat.
moarte.
bunatate.

buna. eu sunt poetesa.

chiar nu am idee ce nume sa-i dau

am luat paharul si am baut lichoarea.
fire sangerii curgeau prin ea, ca niste serpi
dare ca de fum se ridicau in interiorul potiunii rosiatice
ca apa transformata in vin.
nu cred ca procesul sau amestecul era definitizat
dar totusi, am golit paharul privind in adancul lui
ca intr-un glob de cristal
cautandu-mi viitorul, trecul,
cautandu-ma pe mine
dar nu am gasit nimic decat
halucinatii si vise
iluzii si
dezamagire.



p.s.: oameni buni stati linistiti. sunt bine. am doar o durere ingrozitoare de cap si tocmai am baut un ceai de fructe de padure. sunt bine in rest. promit.

Komachi

nu cred ca ati auzit vreodata de poetesa Komachi. nici eu nu am auzit/citit/pana nu am dat de ea peste un site. A trait in Japonia cu vreo 800 de ani inaintea erei noastre. poezia ei e... de fapt va las pe voi sa o gustati.

(de dragul poeziei am lasat versurile in traducerea lor in engleza. nu am vrut sa le stirbesc si mai tare dand o traducere grabita si aproximativa)

                 On such a night as this
             When no moon lights your way to me,
               I wake, my passion blazing,
             My breast a fire raging, exploding flame
             While within me my heart chars.
                      (Tr. Earl Miner)

              The flowers withered
             Their color faded away
               While meaninglessly
             I spent my days in the world
             And the long rains were falling.
                         (Tr. Donald Keene)

               Though I visit him
             Ceaselessly
               In my dreams,
             The sum of all those meetings
             Is less than a single waking glimpse.
                         (Tr. Helen Craig McCullough)

Am luat versurile de aici. 

burghiele sunt rele (titlu de poezie)

burghiele sunt rele
burghiele sunt foarte rele.
ele imi gauresc sinapsele.
burghiele sunt masinile diavolului.
tot dezastrul din lume si toata saracia, boala, moartea si durerea sunt provocate de ele.

imaginati-va doar, un om linistit,
stand
la birou
incercand sa isi faca munca lui de birou
si dintr-o data
in perete se aude un zgomot
infernal,
ce se aseamana cu sunetul pe care il auzi de fiecare data cand stai in sala de asteptare
a dentistului.

(intre noi fie vorba si dentistii sunt fiinte rele,
cu zambetul lor,
si ustensilele lor de tortura,
te privesc calm si se asteapta sa te lasi de bunavoie chinuit)

doar ca acel sunet fin care aduce cu el si miros de fum si durere
este
de sute de ori
amplificat, amplificat, plificat, plificat, ficat, cat cat cat
si reverbereaza prin pereti pana in cel mai adanc colt al fiintei acelui om
pana in locul in care se intalnesc toti nervii,
si acolo
explodeaza.
durere,
nebunie,
nebunie si durere.
si acest om,
linistit,
care sta la birou,
facandu-si munca lui de birou,
rabda. o ora, doua, trei zile, o saptamana,
dar in cele din urma
cedeaza.
incepe sa urle
sa arunce cu tot cu tot ce prinde in perete,
sa sparga, sa distruga
si daca mai are atata stapanire de sine incat mania lui sa nu se rasfranga asupra celui care foloseste burghiul
atunci,
va lesina de durere si in cele din urma va fi internat intr-un spital.
spital care, binenteles, este in renovare.
si renovarile nu se pot face fara burghie.

burghiele sunt rele
burghiele sunt foarte rele

so you want to become a writer - by Bukowski

if it doesn’t come bursting out of you
in spite of everything,
don’t do it.
unless it comes unasked out of your
heart and your mind and your mouth
and your gut,
don’t do it.
if you have to sit for hours
staring at your computer screen
or hunched over your
typewriter
searching for words,
don’t do it.
if you’re doing it for money or
fame,
don’t do it.
if you’re doing it because you want
women in your bed,
don’t do it.
if you have to sit there and
rewrite it again and again,
don’t do it.
if it’s hard work just thinking about doing it,
don’t do it.
if you’re trying to write like somebody
else,
forget about it.
if you have to wait for it to roar out of
you,
then wait patiently.
if it never does roar out of you,
do something else.


if you first have to read it to your wife
or your girlfriend or your boyfriend
or your parents or to anybody at all,
you’re not ready.


don’t be like so many writers,
don’t be like so many thousands of
people who call themselves writers,
don’t be dull and boring and
pretentious, don’t be consumed with self-
love.
the libraries of the world have
yawned themselves to
sleep
over your kind.
don’t add to that.
don’t do it.
unless it comes out of
your soul like a rocket,
unless being still would
drive you to madness or
suicide or murder,
don’t do it.
unless the sun inside you is
burning your gut,
don’t do it.


when it is truly time,
and if you have been chosen,
it will do it by
itself and it will keep on doing it
until you die or it dies in you.


there is no other way.


and there never was.



nota: textul l-am luat de aici.

E.A. Poe - The Raven

Am downloadat videoul de aici.

Autocaracterizare

îmi place să privesc, noaptea, de pe geam, strada pustie.

îmi place ca dimineaţa, când mă trezesc, să simt miros de apă sărată.

ca atunci în Italia, la Riccione.

îmi place să beau ceai rece, dulce, şi să stau gânditor cu cana în mână.

îmi place alura de scriitor care mi se naşte în mintea mea odată cu gestul acesta.

îmi place când mă strângi în braţe şi stai cu urechea lipită de cutia toracică ascultându-mi inima.

tăcere.

nu îmi plac oamenii grăbiţi, nici banii, nici propria mediocritate, nici absenţa ta.

în schimb, prefer zilele acoperite de nori, vântul puternic, ploia de vară şi gustul de cireşe umede pe care ...

îmi place să visez mereu oricând oriunde.

îmi place senzaţia caldă pe care o ai când eşti mulţumit de viaţă,

la fel şi liniştea pe care ţi-o dă un anumit tip de singurătate.

aceasta e rezoluţia mea:

credinţa animeurile muzica desenul cărţile ceaiul rece sau cu lapte şi tu.

E.E. Cummings - o poezie

din moment ce sentimentul este primul
cine mai dă atenţie
sintaxei lucrurilor
nu te va săruta niciodată pe deplin

pe deplin nebun
în timp ce Primăvara e în lume

sângele meu aprobă,
şi săruturile sunt o soartă mai bună
decât înţelepciunea
doamnă jur pe toate florile. Nu plânge
-cel mai bun gest al creierului meu este mai puţin decât
bătaia pleoapei tale care spune

suntem unul pentru altul: atunci
râde, lăsându-te în braţele mele
căci viaţa nu e un paragraf

şi moartea cred nu e o paranteză

nota: traducerea e a mea

16. poezie de Andrei Ruse

prietenii mă mai întreabă de tine

şi de cele mai multe ori

prefer să le spun că ai murit

habar nu ai

în câte incendii te-ai topit

câte tiruri au dat peste tine

alunecări pe coji de banane în staţii ratb

scurtcircuite şi câte alte accidente

habar nu ai

câţi oameni am îngrozit

câţi conduc mai precaut

câţi sting ţigara după ce o aruncă

şi îşi verifică ţevile de la gaze

câţi sau rugat pentru tine

câţi se iubesc mai mult

am o cutie mare acasă

plină de scrisori lumânărele

flori şi tot felul de papiţoaie

pe care m-au rugat să ţi le las la cimitir

le privesc şi râd

pentru că habar nu ai

câţi oameni încă se gândesc la noi

şi sunt mai buni

ma plimbam din blog in blog, si de aici am ajuns aici, apoi aici. am auzit despre andrei ruse destul de multe in special datorita reclamei online a romanului "Soni", roman pe care inca nu l-am citit si nici nu stiu daca am sa-l citesc curand, dar nu asta are importanta. Am dat peste poeziile publicate de Andrei Ruse. Unele sunt bune, placute, altele te plictisesc, insa multe dintre ele au ceva care face ca versurile sa fie inconjurate de o aura interesanta. majoritatea lor au fost traite si s-au nascut din experienta poetului (cel putin asa cred si asta e impresia ce mi-au lasat-o).

poezia de mai sus e cea care mi-a placut cel mai mult. m-a si amuzat, mi-a si lasat un zambet trist.

Lullaby

Vise se-aduna,
stele se nasc,
fluturi iti spun noapte buna...
Lumii se pierd,
frica apare,
oamenii tot mai jos cad.

Dar tu dormi, dormi linistita
ingeri iti canta
noapte buna.

Iubire ai ascunsa-adanc in tine.
Lumea tanjeste dupa ea.
Nu te lasa prinsa in dans.
cerul il porti in inima ta.

Dormi, dormi linistita
ingeri iti canta
noapte buna.

Visele tale spre cer coboara,
in splendoare se revarsa.
Visele tale totul transforma,
Viata-i o forma...

Dar tu dormi, dormi linistita,
ingeri iti canta
noapte buna.

(pseudo)jocul de-a (pseudo)criticul literar (pseudotitlu)

furtuna

In ograda
Fulgerele incarca gainile
Cu electricitate.


don juan

Cand o dragoste
La care lucram demult
Mi-a reusit,
Atunci o trec pe curat,
Pe inima altei femei.

Natura a fost inteleapta
Creand mai multe femei
Decat barbati,
Pentru ca ne putem desavarsi
Sentimentul,
Folosing un mare numar
De ciorne.


o sa ploua

O sa ploua
Isi zice Dumnezeu, cascand,
Si privind la cerul fara pic de nor,
Ma cam incearca reumatismul
de vreo patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
Ehe, se strica vremea!

Noe, ma Noe, [ma, dormi ma?]*
Ia vino pana la gard
Sa-ti spun o vorba.


Poeziile sunt scrise de Marin Sorescu. zambiti citindu-le, si aprofundati.

*adaugarea din paranteza dreapta imi apartine