Love letter - Plath

Scrisoare de dragoste

Nu e uşor să precizez schimbarea ce ai făcut-o.
Dacă trăiesc acum, atunci am fost moartă,
Totuşi, ca o piatră, nu m-a deranjat,
Să stau nemişcată conform obiceiului.
Nu mai atins doar un inci, nu -
Nici nu m-ai lăsat să îmi îndrept ochiul gol
Din nou spre cer, binenţeles fără speranţa
De a înţelege albastrul, sau stelele.

Nu acesta a fost motivul. Am dormit, se pare: ca un şarpe
Camuflat printre pietre negre ca o piatră neagră
În pauza albă a iernii –
Ca vecinii mei, negăsind plăcere
În milioanele de obraji perfect cizelaţi
Luminând în fiecare moment ca să topească
Obrazul meu de basalt. Ei s-au transformat în lacrimi,
Îngeri ce plâng naturile monotone,
Dar nu m-au convins. Acele lacrimi au îngheţat.
Fiecare cap mort avea o mască de gheaţă.

Şi am dormit mai departe ca un deget îndoit.
Primul lucru pe care l-am văzut a fost doar aer
Şi picurii închişi ridicându-se într-o rouă
La fel de transparentă ca spiritele. Multe pietre stăteau
Compacte şi lipsite de expresie prin preajmă.
Nu ştiam ce să înţeleg din asta.
Am strălucit, ca solzi de cristal, şi m-am desfăcut
Să mă revărs ca un lichid
Printre picioarele de pasăre şi tulpinele plantelor.
Nu eram păcălită. Am ştiu pe loc.

Copaci şi pietre luceau, fără umbre.
Degetele în lungimea lor s-au făcut străvezii ca sticla.
Am început să înfloresc ca o creangă în martie:
O mână şi un picior, o mână, un picior.
Din piatră în nor, aceasta a fost ascensiunea mea.
Acum mă aseamăn cu un fel de dumnezeu
Plutind prin aer în metamorfoza sufletului meu
Pur ca o fereastră de gheaţă. E un dar.


Traducere dupa poezia Love Letter, Sylvia Plath. Poezia a fost luata de aici.