vineri, decembrie 11, 2009

poezie (de iarna?)

Flăcări, ceară, aburi ce-mi ies din gură
Şi din care ca-ntr-o halucinaţie febrilă
Se naşte oraşul peste care imediat se lasă
Pânză opacă de minciună şi ceaţă. 

Se înalţă din suflarea gurii mele
Case mici, biserici cu turle îngheţate,
O lume nouă ce se suprapune peste toate
Dar ce se spulberă sub lumina farurilor grele. 

Doi plămâni, ca doi fetuşi gemeni
Două buze, linii roşii de temeri,
Două emisfere cerebrale care celebrează
Noul oraş de fum, himere, moarte şi viaţă.

0 comentarii: