burghiele sunt rele (titlu de poezie)

burghiele sunt rele
burghiele sunt foarte rele.
ele imi gauresc sinapsele.
burghiele sunt masinile diavolului.
tot dezastrul din lume si toata saracia, boala, moartea si durerea sunt provocate de ele.

imaginati-va doar, un om linistit,
stand
la birou
incercand sa isi faca munca lui de birou
si dintr-o data
in perete se aude un zgomot
infernal,
ce se aseamana cu sunetul pe care il auzi de fiecare data cand stai in sala de asteptare
a dentistului.

(intre noi fie vorba si dentistii sunt fiinte rele,
cu zambetul lor,
si ustensilele lor de tortura,
te privesc calm si se asteapta sa te lasi de bunavoie chinuit)

doar ca acel sunet fin care aduce cu el si miros de fum si durere
este
de sute de ori
amplificat, amplificat, plificat, plificat, ficat, cat cat cat
si reverbereaza prin pereti pana in cel mai adanc colt al fiintei acelui om
pana in locul in care se intalnesc toti nervii,
si acolo
explodeaza.
durere,
nebunie,
nebunie si durere.
si acest om,
linistit,
care sta la birou,
facandu-si munca lui de birou,
rabda. o ora, doua, trei zile, o saptamana,
dar in cele din urma
cedeaza.
incepe sa urle
sa arunce cu tot cu tot ce prinde in perete,
sa sparga, sa distruga
si daca mai are atata stapanire de sine incat mania lui sa nu se rasfranga asupra celui care foloseste burghiul
atunci,
va lesina de durere si in cele din urma va fi internat intr-un spital.
spital care, binenteles, este in renovare.
si renovarile nu se pot face fara burghie.

burghiele sunt rele
burghiele sunt foarte rele