prietenii mă mai întreabă de tine
şi de cele mai multe ori
prefer să le spun că ai murit
habar nu ai
în câte incendii te-ai topit
câte tiruri au dat peste tine
alunecări pe coji de banane în staţii ratb
scurtcircuite şi câte alte accidente
habar nu ai
câţi oameni am îngrozit
câţi conduc mai precaut
câţi sting ţigara după ce o aruncă
şi îşi verifică ţevile de la gaze
câţi sau rugat pentru tine
câţi se iubesc mai mult
am o cutie mare acasă
plină de scrisori lumânărele
flori şi tot felul de papiţoaie
pe care m-au rugat să ţi le las la cimitir
le privesc şi râd
pentru că habar nu ai
câţi oameni încă se gândesc la noi
şi sunt mai buni
ma plimbam din blog in blog, si de aici am ajuns aici, apoi aici. am auzit despre andrei ruse destul de multe in special datorita reclamei online a romanului "Soni", roman pe care inca nu l-am citit si nici nu stiu daca am sa-l citesc curand, dar nu asta are importanta. Am dat peste poeziile publicate de Andrei Ruse. Unele sunt bune, placute, altele te plictisesc, insa multe dintre ele au ceva care face ca versurile sa fie inconjurate de o aura interesanta. majoritatea lor au fost traite si s-au nascut din experienta poetului (cel putin asa cred si asta e impresia ce mi-au lasat-o).
poezia de mai sus e cea care mi-a placut cel mai mult. m-a si amuzat, mi-a si lasat un zambet trist.
1 comentarii:
Merci! sigur ca da :)
Trimiteți un comentariu