guverne totalitare, fructe tropicale mecanizate

Sunt puţin iritat. Însă doar puţin. Şi asta dintr-un număr de motive. Aseară terminaşi Portocala mecanică a lui Burges şi ceva din mine tânjea după mai mult. Poate după mai mult SF. Apoi o parte din mine era nervoasă pe autor pentru că a reuşit să mă facă să simpatizez cu “Umilul Dumneavoastră Povestitor”, Alex, un personaj fără scrupule, fără frică de Dumnezeu, fără respect faţă de oameni şi umanitate, făţă de cărţi, care îşi găsea plăcerea doar în violenţă, jafuri, bătăi, violuri. După două sute de pagini am ajuns să îl îndrăgesc şi să am compasiune pentru el şi să mă bucur că nu a murit când s-a aruncat de la etaj. Faptul că a reuşit Burges să aducă atât de aproape de mine un personaj atât de lipsit de scrupule mă irită.
Ce mi-a plăcut mult de tot a fost limbajul. Acum după ce am terminat cartea mă scap uneori şi zic “horrorshow” sau “skor-rapid” sau “mă itkar de aici”.
Ar mai fi câteva lucruri pe care doresc să le punctez:
- guvernul are întotdeauna dreptate, cel puţin în cartea asta. Îmi place modul în care se referă Alex la ministrul de interne, nici măcar o singură dată nu omite să îi spună ministru de inferne.
- mi-a fost milă de scriitor. A suferit multe şi degeaba.
- Mă aşteptam să aibe o notă de sf puţin mai accentuată, asta probabil pentru că am auzit că merge pe ideea distopiei 1984 a lui Orwell şi aşteptam să apară descrieri futuristice.
- Nu mi se pare că s-ar înscrie printre cărţile distopice, sau cărţile care se referă la un viitor negru. La momentul la care a fost scrisă, prin ’60 şi ceva, era deja un sistem totalitar în floare.
În ansamblu cartea mi-a plăcut ceva horrorshow, în special după ce m-am deprins cu limbajul (ruki=mână, noghi=picioare, krovi=sânge, a drinkăni=a bea, etc.).
- limbajul, pe unde este inteligibil are in el inversiuni poetice, ceea ce face lectura amuzanta.
- ce mi s-a mai parut extrem de interesant e reforma prin muzica si poezie pe care o facuse guvernul. Poate ceea ce m-a apropiat atat de tare de Alex a fost afinitatea lui pentur muzica clasica (Beethoven, Bach, Handel, etc.)

Şi dacă tot se apropie alegerile din câte am înţeles vă las cu un citat din Mark Twain care este în tonul acestei cărţi: “If voting made any difference they wouldn't let us do it.”

Citat luat de aici.
Poza cartii luata de aici.