because your special

poate e ruşinos pentru un bărbat să plângă… nici că-mi pasă. am motive întemeiate să o fac: nu eşti aici...

am senzaţia că totul nu e decât o joacă şi sunt momente când cu spaimă aştept ca din clipă în clipă jocul să se termine, să vină careva şi să ne cheme în casă, la teme, la masă, sau la somn. ca atunci când eram copii. îţi aduci aminte? noi suntem copii doar de câteva zile, dar creştem într-o zi cât alţii într-un an.

nu ţi se pare ciudat acest joc al subtilităţilor? câteodată mă întreb dacă e doar un joc şi dacă miza nu e mult mai mare. incertitudinea întotdeauna m-a speriat şi, culmea, mereu am ales să fiu nesigur decât să ştiu exact cum merg lucrurile. incertitudinea are farmecul ei nu crezi?

ştiu că nu te aşteptai să scriu despre tine, dar oricum te regăseşti în tot ce scriu. aşa că nu mai are importanţă dacă vorbesc direct sau mă ascund în spatele cuvintelor.

deja ai început să umbli prin mintea mea ca la tine acasă. faci curat, aranjezi cărţi, te balansezi pe sinapsele neuronale, te întreci cu impulsul electric ce trece prin fiecare celulă neuronală. apoi mături şi arunci la gunoi tot ce e mai negru şi nu e pe gustul tău. nu ştiu dacă să mă bucur sau nu. nu ştiu dacă ai venit să nu pleci sau dacă totul nu este decât inventat de mintea mea.

ieşim afară din “cercul nostru strâmt” şi ne facem declaraţii. câte dintre ele sunt reale? “în toate exista puţin adevăr”. aşa ai zis. nu am îndrăznit să te contrazic.

aseară cred că te-am visat. nu sunt sigur. nu mai ţin minte exact ce am visat, dar ştiu că după ce m-am trezit am avut aceeaşi senzaţie pe care o am când vorbesc cu tine. şi totuşi dacă totul rămâne doar o joacă, un şotron al subtilităţilor, al sentimentelor? atunci eu câştig.

copiii întodeauna pun suflet în jocul lor. de aceea pot să zâmbesc când îmi spui:

“bine ai revenit [te-am missuit]”, “of da ce aproape sună. cât ai clipi o să fie mâine când vin să te iau cu taxiu' de la aeroport”, “i'm on fire too [la propiu]. cică am 37.4 C.” eşti o copilă.

scriu cu unicul gând în minte că vei citi acest text, şi încerc să îmi imaginez reacţia ta când îl vei citi. nu mă sfiesc de ce vor zice ceilalalţi.

acum totul e pentru tine. ce vei face?

***

Nu cred că a mai rămas ceva de spus.

Ţi în mână cana fierbinte de ceai.

Muşeţel şi tei, şi două felii de lămâie.

Am uitat ceva?

zâmbeşti, eşti tristă, stai lângă maşină

luând postura unei actriţe celebre ce se lasă fotografiată de admiratori.

Schimb pozele între ele. Amintiri la care eu nu am luat parte.

Pentru tine,

acum,

este un joc.

(Pentru mine?)

Periculos. Nou.

Tocmai de aceea şi mai tentant.

Te laşi pradă lui cu o sete nestăvilită,

găsind resurse nesfârşite. Eşti neobosită.

Ne jucăm în continuare.

***

pentru că eşti “specială”.