încep să am insomnii. cred. dimineaţa mă găseşte cu ochii încă larg deschişi afundat în vreo carte, sau pur şi simplu contemplând albul (griul) tavanului sau spunând o rugăciune, sau vorbind cu mine. nu mă deranjează deloc. oricum până către 3 dimineaţa lista de mess e încă activă.
şi ce crezi că fac în tot timpul ăsta? mă gândesc la tine, la Tine, caut “printre gunoaiele minţii”, scotocesc prin lăzile mucegăite ale memoriei, încercând să găşesc ceva demn de transcris, ceva care să transmită un mesaj, un acel “Ceva” ce să fie apreciat, recunoscut. dar nimic. lipsit de inspiraţie mă întorc cu faţa spre geam, trădând tavanul şi trădându-mi insomnia, şi adorm.
nu găsesc cuvinte, idei, propoziţii, fraze, metafore, cacofonii, greşeli gramaticale, toate mă ocolesc, lăsând orice text aşternut pe foaie searbăd, fără vlagă, fără viaţă. cu un SHIFT+DELETE le-am rezolvat pe toate. o iau de la început.
chiar şi acum rămân blocat pentru minute întregi în faţa calculatorului fără să ştiu ce să mai îndrug. nu suport nici gândul de a nu scrie deloc, sau de a căuta cauza acestei secete lexicale.
mă opresc aici. mai are vreun rost să continui? oricum majoritatea nu o să ajungeţi să citiţi până aici.
poate sunt doar obosit, poate plictisit, poate îndrăgostit. şi ştiu că acum majoritatea din voi vă gândiţi că e cu siguranţă varianta a treia. gândiţi ce vreţi. nu pot să vă spun ce să gândiţi sau ce să nu. “veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”.
mi-am adus aminte de ce am început articolul acesta. “iesit din minti” (blog-ul) se vrea să fie un loc unde adolescentul, tânărul, omul matur, şomerul, pensionarul, baptistul, cersetorul, japonezul, românul, zidarul, şoferul de taxi, toţi cunoscuţii mei, toţi cei ce şi-au exercitat dreptul de alegător, sau nu, vânzătoarea din center, puştanul de liceu, sau de facultate, turistul, pisălogul, ignorantul, puşcăriaşul, alergicul, anorexicul, glumeţul,
(am uitat pe cineva?), şi chiar persoana mea, să vină şi să îşi destindă globul ocular, să se relaxeze, să citească un text mai mult sau mai puţin de calitate, să admire diverse abstracţiuni sau poze. să se simtă ca la el acasă şi să comenteze (la asta suntem buni cu toţii). aprecierile vor fi apreciate, critica la fel. nimic nu se pierde totul se reciclează.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu