vineri, septembrie 28, 2007

2 minute si 44 de secunde

Partea a treia

“Marile decizii le luăm doar în gând”.

Întotdeauna mi s-a părut un gest fără logică, fără sens, ca un sinucigaş să lase în urma lui o scrisoare de adio, sau explicaţii. Nu ştiu exact care e cuvântul potrivit: penibil sau ridicol? Poate amândouă. E drept că în modul acesta de gândire am fost infuenţat şi de vreo replică ironică dintr-o carte sau din nu mai ţin minte ce film. Nu ştiu ce poate fi în mintea unui sinucigaş când se decide să lase o scrisoare, un bilet în urma lui. Parcă asta ar schimba ceva. De parcă ar ameliora suferinţa celor care l-au iubit sau cunoscut.

“Tot ce ţi-ai imaginat şi nu ai făcut s-a întâmplat”. Îi zâmbi uşor, privindu-l cu toată dragostea ei adunată în pupile. Părea că mai vrea să îi spună ceva. Se întoarse şi păşi prin mulţime. El stătea şi râdea ridicol. Acelaşi zâmbet stupid care arăta că se simte superior. Mereu ignorant.

“Scuză-mă un moment” i-am spus pritenului meu care încerca să o urmărească prin mulţime. Am urcat cele patru etaje ale mall-ului. Fiecare treaptă era monstruos de înaltă, şi pe fiecare găseam scris gândurile mele nerostite. Cine le scrisese acolo?

eşti un idiot. Nu şti să apreciezi frumuseţe de fată”, “lasă-l, uită-l”, “eu ţi-am trimis flori de ziua ta când el a uitat”, “eu am plătit parfumul ce l-ai făcut cadou de ziua lui. Mă înţelesesem cu vânzătorul. Oricum era şterpelit de pe dincolo”, “acela e numărul meu. Eu îţi scriu în fiecare noapte”, “îmi pare rău că nu am curajul să spun ce simt”, “cine a inventat şi timiditatea asta?”, “te înţeleg perfect” şi urcam treaptă cu treaptă, recitindu-mi gândurile. Pe ultima treaptă scria ce gândisem cu 2 minute şi 44 de secunde înainte să intru în magazin: “pentru tine mi-aş da viaţa”. Reflexia din geam îmi făcea cu ochiul, lângă mine apăru şi ea. Îmi luă mâna în mâna ei, dădu aprobator din cap şi imaginea ei se evaporă. Te-am înţeles, mereu te-am înţeles. Alerg spre geam cât de tare pot. Geamul se sparge sub presiunea corpului meu, şi cad în gol.

Impactul cu asfaltul fu mortal. Trupul zăcea la 2 metri de prietenul lui. În mână ţinea o carte cu coperţi tari, dar subţirică, ca şi cum nu ar conţine mai mult de câteva pagini: 44 de ore şi 2 minute.

2 comentarii:

Delia spunea...

let me guess.. inspired by nb 23:P
right?
[ 2 min - 120 secunde 12+ 0 = 12
44 - 12 = 32
mirror 32 = 23 *closed my case*]

M. spunea...

mmmmm nu... esti obsedata de filmu ala :)) :P