Nu ştiu exact motivul pentru care am ales să postez poezia aceasta aici. Azi când am citit-o inima îmi zvâcnea cu putere şi parcă am fost luminat: “da. Dragostea e periculoasă. Mă avânt ca idiotul fără să ţin seamă de rănile ce le poate produce. De câte ori am fost rănit, şi am zăcut zile întregi în neştiinţă, în şanturi ca un soldat doborât în război de gloanţele inamice datorită lipsei armurii, sau a carcasei de broască ţestoasă”. Sper să o savuraţi şi voi.
precauţie
de Marin Sorescu
M-am îmbrăcat c-o armură
Făcută din pietrele care-au rămas
După ce a trecut apa.
Mi-am pus o pereche de ochelari
În ceafă,
Ca să pot vedea numai
Cu mintea
De pe urmă.
Mi-am protejat
Mâinile, picioarele, gândurile,
Nelăsând nici un loc liber
Care să poată fi atins de mângâieri,
Ori de alte otrăvuri.
Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasă
De broască ţestoasă
Ce-a trăit 800 de ani.
Când totul a fost gata
I-am răspuns tandru:
- Şi eu te iubesc.
1 comentarii:
of,, tre sa copiez si sa deselectez, ca sa deselectez ca sa vad ce scrie
of of:P
delia
Trimiteți un comentariu