marți, decembrie 11, 2007

Ceva tot legat de daemoni

N.A.: am citit foarte, foarte recent "sarmanul dionis" si mi-am adus aminte si de "luceafarul" si apoi mi-am adus aminte ca acum vreo 2 sau 3 ani in urma, de fapt cred ca au trecut vreo 4 am scris o poezie, si stiam ca o am undeva pe cd. am cautat-o si am gasit-o. Si m-am gandit sa o postez aici. cand am citit-o m-am prapadit de ras. totusi mi se pare ceva interesant, si cand dai peste ceva ce ai facut de mult parca te prinde nostalgia. va avertizez ca e lunga. chiar foarte lunga. si daca mai tin bine minte am scris-o dintr-o suflare. oare ce se intamplase atunci cu sufletul meu?

Undeva intr-o pestera umbrita.

Un demon si sluga lui, o preafrumoasa diavolita.

-Vino, sluga mea, am o slujba pentru tine.

Vino mai repede si asculta bine

Ce am sa-ti spun e foarte important

Ce ai de facut e foarte interesant.

-Spune stapane, te ascult si ma supun

-Fi atenta acum:

Sus in turn, in castelul parasit,

A ramas si moare de dor un indragostit,

Vreau sa mergi si sa-l faci sa sufere,

Sa simta durere, sa urle.

Sa-i furi speranta, sa-i furi sufletul,

Sa-i rapesti viata si gandul.

-Ce arme imi dai stapanul meu iubit?

-Te trimit pe tine, frumoasa, cum te-am intocmit.

Arma sa-ti fie privirea, cutitul cuvantul,

Mangaierea sa-i fie moartea, soapta ta sa-i fie plansul.

-Te iubesc si ma supun...Am si plecat.

-Ai zece zile sa-i vad sufletul sfasiat.

Intr-un turn de castel inconjurat de nori plumburii

Sta privind pe geam si plange cu lacrimi argintii

Sfasiat de dorul fetei dragi, cu ochii pierduti in zari

Un baietandru frumos privind peste munti si mari.

-Nici macar o zi nu pot sa stau fara tine.

Ochii mi se tulbura, sufletul mi se-nchide-n mine.

Inima ma lasa, bate tot mai rar.

Viata nu mai e un vis, e un cosmar.

De dupa norii grei privesc doi ochi albastrii

El simte atingerea lor rece si abisul celor doi astri.

“Cum pot sa cuceresc, sa-l fac sa uite de iubire?

Stapanul meu mi-a dat ordin, tre’ sa-l duc l-a-mplinire.”

Si dupa astfel de ganduri, cobori lin ,usor

Si se oprii in fata lui, plutind inca in zbor.

El tresari, privi in ochii ei, mut de uimire

“Ce este aceasta, aceasta frumoasa simtire?

Un raspuns la cererile mele,

O halucinatie, o festa a mintii mele”

-Nu, sunt atat de reala pe cat vrei.

Atinge-ma sa te convingi, si da, acestia sunt ochii mei.

-Ce este aceasta fiinta ce printre ganduri imi zboara,

Mi le citeste si mi le cunoaste intr-o doara?

-Sunt aici ca sa te rasplatesc pentru asteptarea ta.

-Sau poate esti aici sa-mi furi viata.

-Am venit sa fac tot ce tu doresti,

De tine am sa acsult, orice-mi poruncesti.

-Da? Orice voi cere tu vei face?

Orice voi vrea tu-mi vei da?

Orice razboi se va termina cu pace?

Pe ea o pot vedea?

-Sunt trimisa ei,... ea nu mai vine

Eu am venit... pentru tine.

-Nu ma pacalesti inger de lumina,

Inger frumos ce esti, dar patat cu tina.

Mi-a spus ca va veni, terbuie doar sa astept.

-Si eu care te credeam baiat destept.

Uite, ce sa fac sa ma crezi?

-Vreau pana la ea sa mergi,

Sa-i spui ca o iubesc,

Si...ca o astept.

-Am plecat...

Si dupa cateva clipe reaparu

-Ti-am spus eu, a spus NU.

-Nu la ce? Nu la ce?

-Nu crede ca o iubesti, cum ce?

-Bine, un pahar de apa vrei?

-Pentru ce?

-Ca ai alergat pan’ la sufletul ei.

-Dimineata se apropie, trebuie sa plec.

Ne vedem diseara tanarul meu plin de regret.

Si ingerul noptii din fata lui fu plecat,

Ca fumul, ca ceata s-a ridicat,

Cu prima raza de soare

Raza ce ar putea s-o omoare.

Urmatoarea noapte iar, ea ii aparu ca intr-un vis

Din nou pe marginea aceluiasi abis.

-Tot la ea te gandesti? Ti-am spus s-o parasesti!

-Cine esti tu inger cazut din inaltimile ceresti?

Imbracat in matase fina, transparenta si usoara,

Cine esti tu cea frumoasa sa-mi vorbesti intr-o doara

De cea care mi-a pus sufletul pe jar

De cea dupa care plang acum cu amar?

-Eu nu-ti ofer lacrimi, doar rasete de bucurie,

Nopti, intunecate, dar de fericire pline,

Daca vrei chiar acum daca mai invita

Eu doresc, si cu placere as intra in camera ta.

-Bine poti sa intri, noaptea oricum pare friguroasa

Si tu esti cam slab imbracata, uite ia te rog haina aceea groasa.

Sa te incalzesti, pana mai atat focul.

-Cu mine nu ti-ai incerca norocul?

-Poate daca totul era altfel, si nu gandeam deloc,

Poate daca eram surd, mut si orb.

-Cuvinte grele graiesti tinere copil, nu stii cine sunt

Sunt mult mai mult decat orice pe acest pamant,

Pot sa-ti indeplinesc orcie dorinta, cum ti-am mai spus,

Pot sa-ti aduc lucruri de jos sau chiar de-acolo sus.

Pot sa te inalt sa-ti fac un nume,

Sau pot sa te fac pulbere.

Pot sa-ti dau stralucire si bogatie...

-Dar fericirea poti sa mi-o dai mie?

-Dar nu asta este ce-si poate dorii mai mult un om?

Dar trebuie sa plec pana nu ma prinde al zilei somn.

“Zboara preafrumos inger pacatos, visul fura-mi-l

Lasa-ma sa ma zbat mai tare, lasa-ma dispretuit,

Apasa mai tare in rana sangeranda

Lasa singur sufletul meu sa planga.

Cu tine parca trec mai usor peste noaptea rece,

Dar acum ziua nesfarsit mai incet trece.

Ce mi-ai facut? Ce vrei sa-mi faci? Ce vrei?”

Si capul si-l lasa pe perna sa adoarma cu gandul la ochii ei.

-Oh! seara luminata de luna galbena cu pulbere

Cand va aparea acel inger ce aduce numai durere?

-Sunt chiar aici in spatele tau pe pat.

-Dar...dar cum ai intrat?

-Nu tu mai invitat? Nu tu mai chemat?

-Bine, bine uite ce vreau sa-ti cer

Daca spui ca faci tot ce-ti poruncesc.

Uite du scrisoarea aceasta si pune-o la capul ei

-Bine, daca esti sigur ca asta vrei.

-Doarme linistita frumusica,...la pieptul unui frumos.

-Ai si venit ce bine!... Ce ai spus? Asta-i un lucru de jos.

-Ti-am spus ce pot sa-ti aduc.

Asta e ceea ce ai vrut.

-Stai te rog cuminte, asa cum trebuie eu sa fiu,

Pana iti aduc ceva de mancare, ca foame iti e asta o stiu.

-Dar de ce faci asta, tocmai te-am jignit, chiar daca adevar am grait.

-Stiu dar pentru osteneala ta eu nu ti-am multumit.

-Trebuie sa zbor, soarele rasare dincolo de nori,

-Iar ma parasesti in zori.

“Ce e cu oamenii astia? De ce sufera atat?

Am sa vorbesc cu stapanul meu numaidecat.”

-Stapane, pestera e prea intunecoasa pentru mine

Unde esti sa pot sa vin la tine.

-Ai si terminat treaba pe care ti-am dat-o?

Inima deja i-ai furat-o?

-Nu stapane,...aaa...el se poarta bine cu mine.

-Banuiam ca nu va tine.

Uite du-l unde va vrea, da-i ce va vrea,

Dar fa-l sa uite de ea.

-Si cand imi va mai face bine, ce sa fac?

Blesteama-l ca doar esti un drac!

-Multumesc stapane am si zburat.

-Nu uita esti un drac!

-Uite dragul meu, am venit din nou

-Mi-ai adus si un cavou?

-Pentru ce, eu am venit sa-ti arat ce-nseamna viata

Ce se-ntampla noaptea, sa vezi placerea si distractia.

-Ce rost au toate acestea? Singur sunt acum

Singur vreau sa ma duc, sa nu vina nimeni la al meu mormant.

Mangaindu-i parul si sorbindu-l din priviri:

-Pot sa-ti arat tot ce vrei, sa-ti implinesc ale inimi porniri.

-Ca si Faust, nimic nu ma mai implineste...

-Poate doar cea care te iubeste.

-Da... ma poti duce la ea? Sa o vad?

-Dar ea nu te va vedea. Nu vrei asta... va fi prapad.

-Du-ma chiar acum, vreau sa o simt

-Vei suferii mai mult, nu te mint.

-Du-ma nu mai pierde vremea, noapte e tot mai scurta

Du-ma, de dorinta mea asculta.

Intr-un mic han, la o margine de sat

O vede pe ea intinsa, goala in pat.

Se apropie de ea, si o priveste in somnul ei lin

Nu poate zice nimic decat un suspin.

De pe o usa intra in camera, un barbat

Frumos, aratos, tot dezbracat.

Se aseaza langa ea in pat.

-Du-ma inapoi, vreau sa plec. Ohh... de ce n-am ascultat?

-Ti-am spus dragul meu, n-am vrut sa te mint

Acum iar trebuie sa plec, durerea ta o simt.

Si ca aburul de dimineata iar se ridica

Fara ca el sa o simta ea pleca.

In cea dea sasea noapte, amandoi in pat

Stau si povestesc in turnul intunecat.

-Dar de ce mi-a spus sa o astept?

De ce nu mi-a spus ce simte direct?

-Eu daca-ti spun ca te iubesc ma crezi?

-Tu esti din alta lume, prost ma crezi?

-Si totusi, viata ta este asemenea lui, nu?

Dar, tu poti fi inca fericit, mai crezi asta, nu?

-Da sigur, cand ea si-a batut joc de mine

Tu ai venit sa ma ispitesti, si asta o stiu bine.

Ceea ce nu stiu e de ce tot mai mult cedez,

Nu vreau ca pe tine sa te urmez.

Esti mult preafrumoasa, dar nu ai suflet,

Esti din alta lume, credinta ta pentru mine e un muget,

Scuza-ma te rog daca te-am jignit

Dar nici nu stiu daca un demon poate fi-njosit.

-Voi oamenii sunteti fiinte ciudate

Pe cei ce va fac raul ii iubiti, poate de aceea sunteti fiinte curate.

Imediat starea voastra de spirit se schimba,

De la fericire la disperare sufletul vostru se plimba...

-Asta face ca inima sa arda

Ca sufletul sa nu se piarda...

-Si totusi atat de multi degeaba traiti,

Mancati, beti ca sa muriti.

-Uiti ceea ce ne face oameni sa fim,

Noi iubim, noi iubim.

-Iar ne-am lungit cu aiureli,

Te sarut si plec soarele imi da dureri.

Si el cazu pe pat, cu gandul la ea si la celalalt

Rapus, ca un animal.

-Sapte seri au trecut, si tu iar ai venit.

Cei asta vreun ritual nemaintalnit?

Un test, o ispita mult prea grea?

Hai spune-mi cu cine mai e iubita mea?

-Nu vrei sa aflii si nici nu-ti pasa,

E cu altcineva, la o alta masa, in o alta casa.

-Du-ma si pe mine undeva unde sa petrec

Intr-un loc cu zgomot acolo vreau sa merg.

-Binenteles, te-nteleg, locul asta e prea linistit,

E timpul sa petrecem si noi un pic.

Intr-o mica cocioaba, plina de fum si aburi de alcool

Cu mult zgomot, cu oameni duhnind a namol,

Acolo se oprira, intrara si ei in acel loc,

Ea incercand sa-l prinda in joc.

-Mi-am dat seama ca nu vreau galagie, vreau tacere,

Vreau inapoi la cartile, si prietenii mei pe care ii ascult cu placere.

-Esti greu de multumit, dar daca inima asta-ti cere...

Uite ne-am intors, mai ai vreo placere?

-Da te rog sa te asezi, picioarele sa ti le spal,

Ca apoi sa ti le sterg cu acest val.

-Nu se poate, prea semeni cu o persoana

Care multi o deseneaza, tot degeaba, pe-o icoana.

Trebuie sa plec

Dar sa te intreb:

Pe ea ai uitat-o? Sau inca ti-o mai amintesti?

-Nu, mai potrivit ar fi sa spui:O mai iubesti?

Si raspunsul meu ar fi da

Si nu cred ca aceasta se va schimba.

“O te-as blestema, dar nu pot

De rau sa te vorbesc deloc,

Daca m-as putea schimba,

Daca si pentru demoni ar fi iertarea...

La el nu mai pot sa ma duc,

O sa o uite el, oricum pare uituc.

Da asta voi face, il voi lasa in pace,

Chiar daca de amaratul asta de om peste putinta de mult imi place.”

-Te astept, nu mai vii? Ca un vis ca un cosmar?

Ai plecat si tu dulcele si intunecatul meu amar?

Tu cea care mai intristat, si mai facut lumea s-o privesc

Total altfel, care mai facut sa ma intreb daca mai are rost sa iubesc?

“Din nou inconjurat de tacere, dar de data asta fara speranta,

Lasat singur in noaptea rece, pe un drum infundat, ca o zdreanta.

Nu te mai astept nici pe tine demon omenesc,

Nici demonul cu chip de femeie ingeresc.”

-Noua seri au trecut, totul s-a schimbat.

Linistea mi-am recapatat.

Totul a fost ca un urat cosmar,

Un ceai cu gust amar.

Si adormi de data aceasta linistit,

Cu gandul odihnit.

“Maine dimineata am sa parasesc turnul acesta blestemat

Imi incalc promisiunea si in alt loc ma retrag”

-Sa nu faci lucrul acesta, decat daca ma iei si pe mine.

Demonul nespus de frumos, cum mai numit, sta langa tine.

Si cu trupul dezgolit de haine,

Doar de lumina lunii invelit si nemaivazut de lume

Era langa el inca odata,

Din nou, o alta sansa.

-Nu pot asta, chiar daca esti diavol,

Am inteles ca si tu poti sa iubesti, dar doar jucand un rol.

-Fara roluri te iubesc, si voi plati pentru asta

Nu o viata de om ci intreaga eternitatea.

Inca un lucru inainte sa pleci, maine

Sa sti ca totul a fost apa cu paine,

Nimic din ce ai vazut nu a fost real

A fost doar slujba mea, un pas mortal.

Asteapta inca o ora, si doar apoi

Sa iesi pe usa si sa nu te uiti inapoi

Dimineata a venit, dar nu mai plec,

Si demonii au suflet, unii insa-l au inert.

-Dar soarele iti va face rau, vei ...

-Murii? Asta-i mana soartei?

Crezi in asa ceva?

Eu nu, asta-i decizia mea.

Usor razele soarelui atingandu-i trupul

Treceau prin ea imprastiindu-se din nou ca fumul.

O sarutare ii daduse pe buze ca semn de multumire.

Intra in moarte cu implinire,

Pentru vesnicie, pentru eternitate

O sarutare ce ii dadu libertate.

Baiatul mai astepta putin,

Iar la usa castelului se auzi un ciocanit lin,

Ca apoi in cea de a unsprazecea seara,

Ei doi impreuna in lume sa dispara.

Inapoi in pestera intunecoasa,

Dracul sef cu a lui mireasa.

-Nu ti-ai implinit slujba cum trebuia, cum ti-am spus

-Dar ceea ce am invatat e mai presus.

Dragoste nu exista fara sacrificiu.

-Nici neascultare fara pedeapsa, nici nebuni fara ospiciu...

1 comentarii:

gee spunea...

super, iarn daca ai scris-o mai la inceput, nu pot decat sa te felicit de multe ori. Motivul principal este cel faustian, insa imi place ideea unui mefistofeles-femeie. Iar dialogurile sunt geniale, cu mici exceptii. Vezi ca ai cateva greseli pe alocuri. Sa ne auzim cu bine!