miercuri, februarie 20, 2008

Temeri

În ultima vreme mi-e frică să scriu. Poate ceea ce scriu nu este altceva decât o zgârietură pe un perete muced într-o încăpere fără lumină, fără geamuri, fără uşi, fără tavan, doar patru pereţi înălţaţi până la infinit sub un cer negru şi ascuns de privirile profane, un robot care scrie amintirile creatorului său pe singurul material la îndemână ca acesta regăsindu-le să îşi recunoască creaţia. Sau poate sunt un demiurg, un Proxy, creator de lumi prin însuşi scriitura mea, un creator nemilos, care dă viaţă şi ia viaţa după plăcerea lui, după cum îi sună lui bine, după instinct, după chef, ignorând desăvârşit viaţa ce a insuflat-o prin “Logos” în universurile lui.

Mi-e frică pentru că nu ştiu în ce măsură ceea ce scriu se răsfrânge asupra propriei mele vieţi, asupra universului meu, asupra ei... Acum totul gravitează cu o viteză incredibilă în interiorul încins al creerului meu ca şi nucleul pământului. O mişcare circulară pe trei elipse în jurul unui nucleu central. O puzderie de atomi ce se mişcă la infinit, ce pun în mişcare două mâini care scriu, care se crează, care definec fiinţa din care aparţin, de care sunt legate. O bucată de materie, ceva mai complexă ca o bucată de pământ.

“La început a fost Cuvântul...” Oare acesta, al câtelea început este? Oare contează? Oricum sfârşitul va fi tot în Cuvânt. Cartea deschisă din faţa unui Dumnezeu magestic, strălucitor, ORBITOR, un Dumnezeu al creaţiei sale, exclus, defenit, impus, cerut, renegat, tânjit, scuipat, înjurat, blestemat, adorat până la extaz... acea carte va fi sfârşitul, şapte peceţi, o listă cu cei mântuiţi, listă scrisă de noi cu mâna lui Dumnezeu. Fiecare luând mâna lui Yahve în mâna noastră şi ca şi cum am învăţa un copil să scrie ne-am scris numele în Cartea Lui.

“Un univers întreg într-un cuvânt”

Mi-e frică de atotputernicul “Să fie!”, mi-e frică să nu creez ceva ce mai apoi să îmi scape de sub control.

12 comentarii:

gelu spunea...

sa-tzi fie frica de ceea ce scrii, nu sa scrii...

temerile tale poate sunt intemeiate
poate ar trebui sa credem

asta n-o s-o shtim decat acolo, daca exista acolo

de ce raspundem la intrebari prin alte intrebari?

de ce cuvantul ne duce prin viatza asha de ushor, dar totushi greu?

de ce frica e o boala incurabila?

de ce ne e teama sa evadam? uneori din noi, alteori de altzii?

de ce... de ce oare e greu intotdeauna sa primeshti ceea ce crezi ca meritzi? sau poate nu meritzi?

de ce unii nu au Cuvantul, sunt mutzi?

de ce altzii au Cuvantul, shi se plafoneaza la trairi platonice? de ce nu-l folosesc cum se cuvine?

de ce uneori frica ne impinge la lucruri care ar putea fi evitate ushor? de ce, alteori, se intampla invers?

oare nu am putea folosi frica ca pe ceva pozitiv? s-o schimbam in energie pozitiva?

de ce?

Eye Of Dawn spunea...

în artă termenul de "creație" este de multe ori impropriu folosit... s-ar putea chiar spune că are un sens impropriu. Totul a fost deja creat. Noi doar ordonăm lucrurile cum ne place nouă încercând să găsim un limbaj comun... un limbaj al sentimentelor, emoțiilor de care am avut noi parte (le-am primit) pentru a le arăta și altora frumusețea, dar rareori putem da sentimentul in sine, și nici nu ar fi bine să putem... iar când avem impresia ca am reușit să le arătăm mai mult decât frumusețea, poate că a fost coincidență.

Eye Of Dawn spunea...

o esență trebuie pusă în semnificația termenului nu în termen, ca să nu îi pierzi controlul. Scos dintr-un context cuvântul este gol. Același cuvânt pus în alt context încercând sa păstrezi semnificația cuvântului din primul context produce o minciună. Tradu-ți gândurile în cuvinte, dar dacă pentru un moment ai pus în locul gândului cuvântul e cazul să dărâmi tot ce ai clădit peste acel moment înainte să uiți unde e. Cuvântul e cărămida. Tu trebuie să fii meșterul. Cărămida nu zidește meșteri, dar se zidul poate să cadă peste ei dacă nu e bine zidit.

gelu spunea...

sub oameni... pietre
sub pietre... oameni sa cada pe ei

"piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului"

M. spunea...

gelu - sa traiesti tovarashe

eye of the dawn... eu nu cred ca totul a fost deja creat :) creat ca mai putem si noi sa aducem ceva nou pe lumea asta :) asa un pic... chiar daca te folosesti de elementele deja existente tu dai nastere la ceva ce pana acum nu a existat asta implicand o baza prestabilita... cum ar fi daca totusi am putea sa cream lucruri doar prin cuvinte... si ele sa ia viata?

Eye Of Dawn spunea...

dacă am putea să dăm viață ar fi doar probabil să putem crea ceva cu adevărat, pentru că nici pe aceea nu am da-o de la noi. Nu putem nici măcar să adăugăm zile la viața noastră. Să creezi un lucru care apoi sa ia singur viață e absurd pentru că are nevoie de măcar un impuls inițial.
Să ai impresia că pornești un sistem haotic e de asemenea o iluzie pentru că legile pe baza cărora acel sistem se va mișca se vor subordona legilor existente deja. Tot ce poți face e să reordonezi și să modelezi, iar toată reordonarea și modelarea o faci în funcție de o experiență anterioara. Rezultatul e o consecință a lucrurilor pe care le-ai simțit sau le-ai văzut/auzit, lucruri pe care nu tu le-ai creat, ci au fost consecințe ale altor lucruri. Când crezi că ceea ce ai făcut e nou nu ai în vedere faptul că lucrul acela a existat în viața ta sub o altă formă. Tu ai reprezentat-o doar într-un limbaj. E ca și cu S.F.-urile despre inteligența artificială. Cei care știu ce stă la baza tehnologiei știu că la propriu e irealizabil un program cu conștiința de sine. Omul nu e capabil să facă mai mult decât reprezentări pe care impropriu le numește creații(sunt lucrări doar) și să aiba grijă de lume, pe care Dumnezeu i-a dat-o în stăpânire.

Eye Of Dawn spunea...

a avea grijă de ea implică și a o descoperi. Pe lângă asta, e la alegerea omului viața veșnică sau moartea veșnică.

"L" for literature :D spunea...

noh te-o inchis :P eye of down mare dreptate are :) desi.. adevarul absolut cu privire la ce este creatia de fapt si de ce nu exista creatie("practic") nu va putea exista in mintile noastre reduse de om. si totusi.. ceea ce unii numesc creatie(literatura arta etc) este de fapt o suma de descoperiri ale celor care o fac.. deci e adevarat.. practic nu poti crea, prin definitie.. dar daca e sa intram in lumea artei.. aici lucrurile se schimba.. nu mai gandim practic. totul se modeleaza datorita trairilor si sentimentelor noastre.. totul isi schimba forma. aici orice e posibil.. chiar si a crea.. in literatura.. trebuie sa crezi ce citesti. cel putin pe moment.. ca sa poti savura.. ca sa poti trai si iubi literatura. de exemplu daca textul tau contine o secventa in care o fiinta a reusit sa creeze in cel mai adevarat sens.. este creatie.. nu creatia ta.. ci creatia fiintei fictive.. care a creat pt ca tu ai vrut sa creeze.. personajele actioneaza pt ca tu vrei sa actioneze.. gandesc pt ca tu vrei sa gandeasca.. iubesc pentru ca tu vrei sa iubeasca.. si traiesc pentru ca tu vrei sa traiasca... asta nu poate fi creatie? la modul real si practic, nu e pe deplin.. dar in arta.. chiar este..

Eye Of Dawn spunea...

nu, L . Ce am tot spus pana acum: în artă doar se numește "creație", dar nu e. Pentru a o lua de bună trebuie să o delimitezi de realitate și să negi că ar fi rezultatul unor experiențe din viața ta, să o izolezi, dar negând asta te minți. Presupunând totuși că nu are legătură cu realitatea, în mintea ta o transformi într-o iluzie, o "lume paralelă" ce se manifestă în ea însăși, dar ști că nu te afli într-un sanatoriu și nu poți nega faptul că mintea ta există in realitate.
Așa mi-a venit o lene să explic...
Știu că ne place multora fantasticul, dar fantasticul se construiește în jurul unor minciuni, unele chiar forte mici și subtile. E plăcut pentru că nu e ceva obișnuit. Mințim și iese ce vrem noi, dar ce a ieșit, nefiind real nu e ceva creat.

M. spunea...

nu-mi place sa recunosc, dar ce sa-i faci trebuie. cand trebuie trebuie. Eye of Dawn ai dreptate :-< nu exista nici un alt creator decat original, decat Primul, ceilalti suntem doar niste imitatori mai mult sau mai putin ingeniosi, mai mult sau mai putin originali...

:) deci ce ciuda mi-i cand nu am dreptate :))

sa ne mai citim :)

L spunea...

toata lumea stie ca literatura este o minciuna atunci cand nu e "caz real"... ceea ce ii da farmec este minciuna.. si ti-am dat dreptate cu privire la faptul k nu putem crea in realitate.. este adevarat.. (dar nu adevarul absolut.. care nu exista decat in Dumnezeu. noi stim teorii.. cum stiu si fizicienii.. dar nu am fost acolo cand a creat Dumnezeu lumea incat sa putem da o definitie suprema termenului a crea) deci.. nu putem crea dupa cum ziceam.. dar asta nu inseamna k nu ne putem "minti" ca putem crea.. pentru ca modul in care am spus eu despre personaj k a creat este ceva mai fin.. mai metaforic.. caracteristic lumii artei :) recunosc trebuie sa fiu mai explicita in asa fel incat sa inteleaga toti, fiindca ma adresasem doar celor care cauta in profunzimea pasiunii si care o traiesc. (nu ca as stii multa teorie si stil in domeniul asta. pasiunea nu e stiinta) oricum.. cam asta ar fi trebuit sa reiasa din comentariul meu.. dar n-am vrut sa o spun pe sleau.. n-am vrut sa stric farmecul literaturii.. este cel mai frumos lucru.. dupa muzica :)

L spunea...

P.S. eye of dawn, oricum nu era nevoie sa explici, chiar daca nu ti-era lene.. am inteles ce vrei sa spui :)