Ce mai citesc in ultima vreme

Haruki Murakami – Kafka pe malul mării

“Dar, cum spuneam şi mai devreme, Nakata e bătrân şi în curând o să moară. Şi mama, şi tata au murit deja. Că suntem proşti sau deştepţi, că ştim sau nu să scriem, că avem umbra cum trebuie sau nu, tuturor ne vine vremea să murim”

“In vis încep responsabilităţile.”

“Pentru că oricine, atunci când e îndrăgostit, caută acea parte care lipseşte din el însuşi. De aceea te întristezi, într-o anume măsură, atunci când te gândeşti la persoana iubită. Te simţi de parcă ai păşii din nou într-o încăpere dragă de mult pierdută. E normal. Nu e un sentiment inventat de tine[…]”

“[…] lucrurile odată deschise, trebuie închise la loc”

“In sfârşit adormi. Iar când te trezeşti, faci parte dintr-o lume nouă”

Saša Stanišić – Cum repară soldatul gramofonul

“Darul născocirii e cel mai preţios, e bogăţia cea mai mare a fanteziei”

“Astăzi dragostea pentru bunicul Slavko e pretutindeni şi atotcuprinzătoare, în inima celor îmbrăcaţi în negru, care beau cafea la bunică-mea Katarina şi privesc pe furiş spre canapeaua pe care a stat bunicul când Carl Lewis a stability recordul mondial la Tokio. Bunicul a murit în 9,86 de secunde, inima lui şi Carl Lewis au alergat cot la cot – inima s-a oprit, dar Carl Lewis a zburat ca un nebun”

“Aici moartea miroase a iarbă proaspăt tunsă”

“Incompetenţa înseamnă să faci ceva de care habar nu ai, să conduci Iugoslavia, de pildă”

“De ce ascultau oamenii liniştea?”

“Asija plânge fiindcă pumnii de soldaţi miros tot timpul a fier şi niciodată a săpun”

“Nu eu sunt şeful neterminaţilor, neterminaţii sunt şefii mei”

“Cât de greu atârnă amintirile?”

“Desenez o clipă de linişte”

“Nouăzeci şi nouă de desene despre neterminaţi, pe verso am scris că o să le termin pe toate. Nu se află printre ele nici un desen despre copilăria neterminată”