Stare de fapt

Ceva se întâmplă cu mine. Stau şi privesc cutia de plastic transparent din faţa mea, şi nici nu ştiu cum îi zice. Conţinea salată de piept de pui (mai mulţi morcovi, mai multă varză, decât piept de pui) şi porumb fiert (delicios. de ce să nu recunosc?), iaurt (aşa cât să dea gust) şi o pâine mică cum se găsesc pe avion unde toate sunt la dimensiuni incredibil de mici, de parcă toate ar fi fost micşorate cu o rază specială. De când mănânc eu aşa ceva? Ceva cu siguranţă nu e în regulă. După ce am ieşit din casă am avut chef de lucru... să fie aerul extrem de rece? Să fie lovitura de la cap, de sâmbătă după-masa (am căzut pe gheaţă la Mogoşa)? Sau poate, cauza este cu totul alta? Să fie oare faptul că ieri am înţeles de ce iubesc?

„Vă poruncesc să vă iubiţi unii pe alţii”. Abia ieri am observat sensul acestor cuvinte. Cum poţi să poruceşti cuiva să iubească? Nu poţi! Decât dacă dragostea ţine de voinţă... Iubesc pentru că vreau... şi D. vrea la fel.

Totuşi asta nu explică în totalitate starea mea. Acest adevăr revelator este suficient oare, să transforme atât de mult? De fapt punerea lui în practică face acest lucru. Iar atunci când îi faci o bucurie persoanei pe care o iubeşti această bucurie se întoarce înmiit înapoi. E minunat să faci pe cineva să zâmbeasca. Cel mai minunat e să o fac pe ea să zâmbească.



P.S.: în partea dreaptă dacă nu aţi observat până acum se găseşte şi un mic radio, cu piese ascultate de mine (cred) în cea mai mare parte... şi mi-am făcut cont pe twitter.