despre lucruri frumoase

e nemaipomenit atunci cand descoperi ceva si un fior cald, o stare de bine, de apreciere a propriei tale munci bine facute iti urca prin trup, cand realizezi ceva pur si simplu - mai pe scurt cand ai o revelatie. starea din acea clipa face cat toata viata. e la fel cand realizezi ca esti iubit, ca exista o persoana care tine la tine cum nici nu ti-ai imaginat vreodata, sau cand iti dai seama ca logos-ul, cuvant lui Dumnezeu, e insusi puterea Lui, cand iti dai seama ca ceea ce rosteste Dumnezeu se materializeaza, cand el zice lumina, nimicul lumineaza. Senzatia pe care o ai cand intelegi lucrul acesta e minunata.

Voiam sa scriu despre doua lucruri. unul dintre ele fiind aceasta bucurie pe care o ai cand intelegi anumite lucruri, fie ele de ordin sentimental, teologic sau matematic. Bucurie care iti da o stare de bine si de implinire (cred ca la bucuria asta facea referire si C.S. Lewis in autobiografia sa). Poate aparea din orice. Azi de exemplu au fost trei momente in care am simtit aceasta stransoare binecuvantata a fericirii. sa le luam cronologic.
primul. eram in biserica si ma gandeam ce bine o sa fie cand am sa ajung acasa, am sa stau in pat si am sa citesc. doar gandul ca voi deschide si voi citi o carte a deschis usa bucuriei care s-a napustit in mine.
al doilea. e momentul la care am facut referire in primul paragraf.
al treilea. cand ma plimbam cu D. de mana prin parc...

si al doilea lucru despre care doream sa scriu e legat tot de primul paragraf. In "Semne bune", carte scrisa de Gaiman si Pratchett, Antihristul e un copil 11 ani care, cica, ar trebui sa aduca apocalipsa. Lucrul foarte fain e ca tot ce el isi imagineaza despre lume ia fiinta (un fel de logos al raului). Asa apare atlandita, extraterestri si tot felul de alte minunatii. Oricum voiam sa fac conexiunea cu ce am auzit dimineata in predica. Mi-a placut cartea.