Imaginati-va un tanar, inalt, de unu 80, ba nu de unu 90, cu muschii bine conturati, puternic, frumos, cu par blond, carliontat, si pasind sigur pe strada ca un erou din mitologia greaca. Poate un semizeu, sau poate chiar un zeu. Acum insa, folositi-va de aceeasi capacitate si imaginati-va acest erou ca avand unu 70, 65 de kilograme, putin peste 20 de ani si un inceput de burta (desi nu ar recunoaste niciodata asta) pasind grabit, aducand dupa el furtuna, la fel ca miticul Zeus, cu parul in vant (par de o culoare incerta, desi cand avea 6 ani, era de un auriu ca cel al spicului de grau)... care erou vi se pare mai... cum sa zic... erou?
cred ca undeva, de-a lungul timpului, pe langa caracterul nostru ni s-a pervertit si trupul. cum s-a ajuns oare la asta? un erou pervertit, mai este el oare erou? mai exista oare eroi azi? eroi in intelesul mitic al cuvantului, adica oameni care sa fie in stare sa se lupte cu monstri, sa zboare, sa... era cat p-aci sa zis sa ucida. Mda. deci eroismul antic grec include si cruzime si sange si moarte si lipsa de scrupule si respect pentru viata omului, dar oare azi dam dovada de asemenea lucruri?
divaghez. barthes e de vina. si deconstructivismul discursului narativ. el si mitologia lui repovestita.
1 comentarii:
Si ce exercitiu de imaginatie...
Trimiteți un comentariu