noname story - pagina 3

Iata si continuarea. Nu stiu daca pana acum vi se pare interesanta povestea. Ritmul de dezvoltare e ok? Adica daca reusesc sa stau si sa scriu mai departe o sa fie o multime de rasturnari de situatie. Personajele sunt plate sau rotunde, adica cum vi se par voua? Nu strica putin feedback.

Pagina 3

Mi-aş fi dorit să fi avut un concediu mai lung. Nu mă atrăgea deloc ideea unei crime atât de curate şi aparent lipsite de motiv. În plus aveam un teanc de cărţi pe birou acasă. Toate începute şi neterminate. Poe, Gaiman, Jerome, Flaubert, Eco, Vonnegut, Tolstoi, Dickens. Mda, aşa e când te apucă dorul de cărţi la patruzeci de ani şi nu ai citit mai nimic din literatura universală. Trebuie să recuperezi cumva, nu?

Grigore ne aştepta cu masa desfăcută ca să zic aşa. Cadavrul era în aceeaşi condiţie ca cea în care îl găsisem azi noapte sau azi dimineaţă, doar că ceva mai... palid. Victima era Radu Coman, douăzeci şi trei de ani, şaptezeci şi două de kilograme, un metru şaptezeci şi patru. Greutatea creierului un kilogram optsute de grame. Fumător înrăit. Aşa arătau petele de pe plămâni. În rest sănătos. Mai puţin faptul că era mort. Poţi să ne dai alte informaţii, relevante cazului nostru? Întrebă Victor. Criminalul e stângaci. Cum îţi poţi da seama de asta? Păi dacă urmăreşti traiectoria glonţului, locul pe unde a intrat în cap şi pe unde a ieşit ai să observi o extrem de mică deplasare a traiectoriei în partea dreaptă. Dacă iei în considerare şi poziţia trupului în cadă, adică cu spatele spre intrare, criminalul nu avea cum să îl împuşte în frunte decât dacă stătea în faţa lui şi e mult mai probabil ca a tras cu mâna stângă pentru că nu cred că s-a aplecat peste cadă ca să îl execute în modul acesta. Îl putea împuşca în tâmplă, dar se pare că a vrut vadă faţă victimei. Dacă ar fi tras cu mâna dreaptă nu ar fi putut apărea acea deviaţie minusculă spre dreapta, ci deviaţia ar fi fost spre stânga. Eşti sigur de asta? l-am întrebat. Nu în totalitatea, dar nouăzeci la sută şansele sunt ca cel care l-a ucis e stângaci. Victor sună-i pe Andreea şi pe Paul să verifice şi cunoştinţele decedatului şi să vadă dacă există stângaci prin cercul apropiaţilor lui Radu. Îi suni din maşină. Conduc eu de data asta. L-am târât afară din morgă pe Victor. Nu mai puteam suporta mirosul acela stătut şi constant de moarte, îmi năştea imagini groaznice în minte. Ieşiţi la aer curat, în plin soare, Victor a strănutat. Am avut impresia că nechezase un cal. Sănătate! Urcă! L-am repezit în maşină şi înainte să închidă portiera am pornit. Unde mergem? Acasă la Radu să ne uităm ceva mai atenţi.

Am intrat şi l-am trimis pe ofiţerul care stătea de pază să ne cumpere ceva de mâncare. Pe Victor cafeau îl rodea la stomac, iar mi-e îmi era poftă de nişte covrigi proaspeţi. În bucătărie totul părea să arate normal – o tigaie cu resturi de omletă pe aragaz, chiuveta plină de farfurii şi vase nespălate, frigiderul aproape gol, o cană de ceai verde cu lămâie pe o măsuţă mică lângă o scrumieră plină de ţigări. Holul era la fel cum îl văzusem dimineaţă, câteva perechi de pantofi şi tenişi aruncaţi aiurea, iar în cuier erau agăţăte o bluză de trening neagră şi o jachetă de blugi. Oglinda era ciobită în colţul de jos şi murdară. În baie n-am aruncat nici o privire. În prima cameră era o canapea, o măsuţă joasă de sticlă, cu un pahar ca acelea pentru whisky, gol, lângă o sticlă de suc natural, pe peretele opus pe o comodă un televizor cu diagonală mare, iar în rest mobilă. Ne-am uitat prin dulapuri şi am găsit câteva haine de femeie. O rochie, câteva perechi de chiloţi, aruncaţi într-un sertar vreo două sutiene. Am mai văzut şi câţiva pantaloni de blugi care erau prea strâmţi pentru decedat. Sau cel puţin aşa mi se părea. Ultima cameră era şi biroul de lucru al acestuia. O saltea într-un colţ, şi două mese. Pe una era monitorul unui computer, iar pe cealaltă un proiect în lucru, teu, liniar, creioane. Pereţii erau plini de personaje şi postere cu personaje din animeuri. Într-un alt colţ era un teanc de desene şi proiecte. Victor a pornit calculatorul, iar eu am deschis balconul. Un lighian spart, câteva perechi de bocanci vechi şi o duzină de borcane cu compot. Am privit afară pe geam. Era mizerabil, gunoaie aruncate peste tot. Noroc cu etajul, altfel mirosul ar fi fost insuportabil. Pe desktop era imaginea unei tinere extrem de frumoase, care se uita la aparat peste umăr. Pe spatele gol avea un tatuaj mare care pornea din partea de jos a spatelui şi urca până pe umeri.