Ca si pana acum, astept opiniile voastre. Cele de pana acum au fost foarte folositoare. Sa stiti ca inca sunt in cautarea unui titlu. Poate pagina asta va ajuta.
Pagina 2
Am ajuns la birou pe la opt şi patruzeci după ce mi-am suprasolicitat nervii în traficul infernal. Victor a venit la nouă şi zece. Şi tu ai fost prins în trafic? l-am întrebat. Nu, mi-a zis el. Atunci cum ai ajuns la ora asta? Acum zece minute am ieşit din casă. Cum aşa? Ca să nu prind traficul de dimineaţă. Mi-a zâmbit şi mi-a întins o cană de cafea. Am dat din cap că nu vreau şi mi-am întors privirea spre monitor. Deja ziarele erau pline de titluri precum: „Crimă pe strada Şaizeci”, „Tânăr împuşcat în cap”, „Crimă monstruoasă pe strada Şaizeci”, etc. Ba chiar şi pe contul de twitter am putut citi mesaje legate de crimă. Nu e de mirare că ziarele au pus mâna atât de repede pe informaţie. Slăvit fie omniprezentul twitter şi live-bloggingul. Sunt de acord de libertatea de exprimare, dar când e vorba de o infracţiune sau o crimă lucrul acesta doar creează presiune asupra poliţiştilor şi ajută făptaşul să se ascundă mai bine. Unde sunt zilele bune când presa contribuia la prinderea criminalului nu la avertizarea acestuia? Uneori am impresia că din clipă în clipă am să citesc pe twitter câte un mesaj de genul: „Acum l-am legat, i-am pus căluşul în gură şi îi ţin pistolul la tâmplă”, „Am apăsat pe trăgaci, s-a auzit poc şi creierii s-au împrăştiat peste tot prin cameră. Mi-a pătat nenorocitul hainele.” O să fim martorii indirecţi ai unei crime. Alt+F4 şi pagina de web s-a închis. S-au dus zilele bune în care investigaţia avea loc în linişte, departe de ochii curioşi ai presei. Când gândeam aceste lucruri, mi-am auzit numele strigat. Şefu’, comandantul Ionel Teodor, Nelu cum îi ziceam între patru ochi, mă chema în biroul lui. Victor era deja acolo. Îi trimise pe Paul şi pe Andreea să îi interogheze pe locatari. Noi doi trebuia să mergem şi să vorbim cu Grigoraş legistul să aflăm dacă a mai descoperit ceva. Ne-am ridicat să ieşim. Când să închid uşa după mine Nelu îmi spuse: Sper că ai avut un concediu plăcut. Da, a fost fantastic, deşi Coasta de Azur îmi place mai mult ca Hawaii, i-am răspuns eu cât se poate de serios. El s-a uitat la mine şi din privirea lui am înţeles că ar fi bine să plec mai repede, că nu avea chef de ironii, aşa că am închis uşa.
6 comentarii:
Stai aşa, că vin mâine cu un buchet de observaţii. Până atunci, în avans: fă paragrafe şi prezintă dialogul ca atare, frumos, cu liniuţă. Va fi mai uşor de citit, inclusiv pe Internet. Se cheamă macrolizibilitatea textului şi e importantă, de aia se plînge lumea că Balzac e greoi.
E drept, Saramago nu se prea complică nici el cu paragrafe şi alte alea dar el e Saramago, cu alţii nu ştiu dacă aş avea atâta răbdare.
Da,la marcarea dialogurilor subscriu.
Si as evita formulari de genul "ne-am ridicat sa iesim".
@dreaming jewel am sa vad ce pot sa fac. nu promit nimic legat de marcarea dialogului :P
@stefy am sa recitesc si corectez.
Dacă poliţia a aflat de crimă în timpul nopţii, crede-mă pe cuvânt că presa de dimineaţă NU are cum să aibă subiectul. Pentru că ziarele, în România, se tipăresc de seara pe a doua zi. La ora trei dimineaţa chiar şi ediţia a doua este închisă, de fapt este ieşită din tipografie deja. Poţi cel mult spune că pe site-urile ziarelor a apărut subiectul deja, că astea se updatează în permanenţă. Şi, evident, pe televiziuni.
Dacă suntem în Bucreşti, la ora nouă nu ai cum să eviţi traficul de dimineaţă, eşti în plin blocaj.
@dreamingjewel foarte foarte bune observatiile. nici nu ma gandisem la acest aspect. dar voiam sa ma refer la publicatiile online.
actiunea nu e neaparat in bucuresti. mai mult o combinatie de bucuresti si orasul in care locuiesc eu :D
Trimiteți un comentariu