Din pacate se pare ca postez mai des pe blog decat apuc sa scriu. Inca o saptamana si am ajuns povestea din urma. Revin din nou cu aceleasi cereri: criticati oameni buni :) Nu sunt scriitor profesionist si am nevoie de feedback. muuuuult feeeeeedback.
Multumesc celor care ati facut-o pana acum. Si va mai astept. Pe blog cel putin sunt o gazda extrem de primitoare :)) Apropo. Ce cititi voi acum e "first draft" cum i se spune. Prima schita. Nu asa o sa arate la final povestea... ma refer nu cu greseli... intelegeti voi.
Lectura placuta!
Pagina 5
Victor la cei douăzeci şi opt de ani ai lui ajunse inspector. Nu era un lucru uşor de trecut cu vederea. Era într-adevăr o realizare. Arestase toţi membri unei reţea de traficanţi de carne vie începând de la prostituate, la peşti până la capii din spatele lor, apoi două reţele de droguri. Rezolvase şi câteva omucideri cu adevărat încâlcite care îi aduseră faimă peste noapte. Avea un spirit analitic foarte dezvoltat, dar care mi se părea că lipsea cu desăvârşire. Reacţiona după instinct. Ceva se întâmplase cu el. Însă niciodată nu mi-a plăcut să mă bag în problemele personale ale celorlalţi. Pentru asta există familie şi psihologi sau terapeuţi.
Când am ajuns la maşină am văzut că Victor era palid şi respira greu. Am intrat în maşină, am băgat cheia în contact. Eşti bine Victor? Cum nu se poate mai bine. Plângea. În starea în care eşti nu cred că mai poţi continua ancheta. Nu. Presupun că nu, răspunse posomorât. Stătea cu capul pe spate cu ochii închişi. Am pornit maşina, am dat cu spatele afară din parcare şi am pornit spre secţie. Pe drum mă gândeam că poate vrea să meargă altundeva, aşa că l-am întrebat: Te duc acasă? Nu. Am tăcut amândoi o bună bucată de drum. La o intersecţie, Victor, care privea pierdut pe geam mi-a spus, Viaţa asta e prea grea pentru mine. Mult mult prea grea. Eu am tăcut. Cum am să plătesc ipoteca de patru sute euro, din ce bani? De ce mi-a murit fetiţa? De ce m-a părăsit soţia? Mă simt prins într-o capcană. Am impresia că cineva îşi bate joc de viaţa mea. Iar singura ieşire pe care o văd, mă Mihai, e moartea. Mă înţelegi? Moartea! Aceea nu e ieşirea. Atât a fost tot ce i-am spus. După un timp a spus: Da, poate ai dreptate. Apoi a tăcut. Am ajuns la secţie. Nelu s-a uitat la amândoi ca şi cum ar fi spus, ce căutaţi aici? Victor s-a prăbuşit pe un scaun şi eu am început să îi explic şefului care era situaţia. Victor are nevoie de ajutor specializat. Trece printr-o perioadă destul de grea şi nu cred că e în stare să continue ancheta. Tu eşti în stare? m-a întrebat şefu’ uitându-se obosit spre mine. Da.
Am ieşit din birou şi m-am întors la locul crimei. Domnişoara era încă acolo, epuizată parese de plâns. Dormea pe canapea. I-am spus poliţistului care era acolo să o aducă la secţie după ce se trezeşte. Uitasem complet de hardul pe care îl luase Victor. Aş fi putut să mă uit peste el până se trezea domnişoara. Ieşind pe casa scări am auzit vocea lui Paul cu un etaj mai jos. L-am strigat. Venim acum sus. L-am trimis pe Paul la secţie să verifice hardul pe care îl avea Victor. Dacă nu era acolo să îl caute pe Victor şi să îl ia de la el. Eu cu Andreea aveam să rămânem să terminăm cu interogatoriile. Începuseră sistematic interogatoriul, de jos în sus. Tocmai terminaseră cu etajul al doilea. Ceva interesant? Nimic până acum, mi-a răspuns Andreea. La trei dintre apartamente nu a deschis nimeni uşa. Probail sunt cu toţii la lucru. Am să revin mai spre seară. Am bătut la uşă. Nici un răspuns. La fel şi la celelalte două. Am urcat la patru, acolo am avut mai mult noroc. La apartamentul treizeci şi şase ne-a răspuns un băiat. Cine-i? Poliţia. Putem intra? Nu, a răspuns categoric băiatul. Nu avea voie să deschidă pe nimeni. Am putea vorbi cu părinţii tăi? Nu sunt acasă, a răspuns el. Ne-a mai spus că părinţii lui se întorc după ora cinci. L-am mai întrebat dacă auzise ceva noaptea trecută. O bubuitură puternică. Altceva? Nimic.
Apartamentul treizeci şi opt. Am bătut şi imediat ni s-a deschis uşa şi o bătrânică cam la şaptezeci de ani, într-un capot învechit, cu batic pe cap ne-a invitat înăuntru. Ne-am aşezat în bucătăria îngustă şi unsuroasă. Ea ne-a servit cu ceaiul ce îl avea pregătit de când i-a văzut pe agenţi intrând în casa scării şi înainte să ne gândim să îi punem vreo întrebare ne-a spus că după ce a auzit împuşcătura, a auzit paşi grăbiţi pe casa scării. S-a dus cât de repede a putut la geam şi a văzut un om destul de înalt cu un palton lung şi cu pălărie pe cap ieşind din scară. Nu, nuuuu, nu cred că era vreun vecin. Nu, ea nu se culcă devreme. Doar după ce se termină emisiunea ei preferată, iar emisiunea se prelungise mult după-miezul nopţii. Când a auzit împuşcătura era chiar în camera asta aproape de uşă. Ea doar pe asta o folosea. Celelalte două erau pentru musafiri. Şi oricum era prea bătrână să poată face curat în toate camerele aşa că se mulţumea cu asta. Fac economie şi la curent şi la gaz, spuse ea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu