Noname story - Pagina 6

Nu cred ca actiunea a progresat prea mult pana acum, dar aflam cu pagina aceasta alte cateva detalii si posibili suspecti, de ce nu? Inca un interogatoriu. Suna bine povestea pana acum? Sau ce vi pare ca scartaie, ca nu merge? Astept comentariile voastre.

Pagina 6

Nu aţi observat nimic ciudat la omul respectiv? Nu. Mergea foarte relaxat. După ce a luat-o la stânga pe alee nu l-am mai văzut din pricina copacilor. Îl cunoşteaţi pe domnul Radu Coman? Da, aşa puţin. Era un tânăr de treabă. M-a ajutat de câteva ori să aduc sus cumpărăturile. Dar era niţel cam ciudat. Cred că era din aceia, ştiţi dumneavoastră? De care? Nu prea îi plăceau fetele. Vreţi să spuneţi homosexual. Da aşa, sau cum i-o zice. Da’ eu sunt o femeie care nu se bagă în treaba altora, care înţelege vremurile acestea. Spuneaţi că domnul Radu Coman era de treabă. Da, daaa. Foarte. Şi puţin retras. Nu prea ieşea din casă. Vedeţi eu petrec mult timp în casă, iar emisiunile mele preferate sunt doar seara după ora zece şi din cauza diabetului şi durerilor de picioare nici nu pot dormi tare mult aşa că îmi petrec ziua cât e de lungă ba la geamul din bucătărie, ba la cel din cameră, pe un scaun citind la lumina zilei sau pur şi simplu privind pe geam. Iar Radu nu prea ieşea din casă. Deşi o dată a plecat şi nu s-a mai întors două zile. Poate plecase în vizită la părinţi, că e singur bietu. Sau poate că îl scoaseră afară că nu îşi plătise chiria. Cine ştie. Dumnezeu să-l odihnească, şi îşi făcu cruce. Domnul Coman stătea în chirie? am întrebat curios. Da. De vreo cinci ani aproape. Şi cine e proprietarul? am continuat. Un domn înalt, arătos şi are numele la fel ca domnul de la televizor, ăla rău de gură. Gheorghe, a spus Andreea. Da. Andrei Gheorghe. Mereu e nemultumit, mereu e incruntat. Apoi a început să ne povestească de soţul ei mort undeva prin Siberia, de copiii ei, unul fugit şi stabilit în America, altul pe undeva prin Spania. 

După alte zece minute de pălăvrăgeli am reuşit să ne desprindem şi să ieşim din casa acelei femei invocând munca pe care o mai aveam de făcut şi căutarea criminalului. Următorul apartament îşi păstră uşa închisă în ciuda bătăilor noastre persistente şi a zgomotului evident şi a foşnetelor pe care le-am auzit. Nu putem obliga pe nimeni să ne deschidă, zise Andreea. Iar în ultimul apartament am fost primit cu o răceală şi dispreţ evidentă. O familie extrem de numeroasă de rromi stătea însirată ca la identificare privindu-ne cu suspiciune. Răspunsurile lor au fost succinte şi cădeau ca o bilă de fier pe o podea din marmură. Nu am reuşit să aflăm nimic nou de la ei, decât faptul evident că nu suportau prezenţa poliţiştilor. Femeia părea mai dispusă să vorbească, dar bărbatul îi spuse ridicând mâna ca şi cum ar loci-o, deşi ea era la câţiva metri de ea, Şşşş mo. Ea făcu un pas în spate şi tăcu.

Am coborât în apartamentul unde a avut loc crima. Domnişoara încă dormea. Am plecat cu Andreea la maşină şi ne-am întors la secţie. Eu m-am pierdut printre formulare, iar la amiaz după ora trei a apărut la secţie domnişoara Coman, care după cum am aflat în următoarea jumătate de oră de interogatoriu, se numea Roxana Opriş şi avea douăzeci şi unu de ani, era studentă la UB, facultatea de litere. Era împreună cu Radu de doi ani. Nu locuiau împreună, dar din când în când ea mai trecea pe la el să vadă cum o mai duce, sau să doarmă liniştită, pentru că ea stătea în chirie cu încă trei fete şi era nebunie. Era din provincie, dintr-un oraş din nord. Părinţii ei erau oameni muncitori, serioşi, iubitori. De unde veneai la ora zece dimineaţă beată? De la o petrecere la care am fost cu colegele mele de cameră. Petrecerea se terminase atât de devreme? Nu chiar, dar aţipise pe un scaun şi nimeni nu se sinchisise să o trezească, iar pe drum îşi luă o sticlă cu gin cu ea. Aşa de bun rămas. De ce nu te-ai întors la apartamentul tău? Am trecut şi pe acolo, doar că una din colege era ocupată cu cineva şi nu e frumos să dai buzna. În plus m-am gândit că poate lui Radu i-ar fi dor de mine. Prietenia voastră în ce consta mai exact? Ne întâlneam în fiecare zi, mai petreceam câte o noapte împreună, el mă ajuta la engleză, eu îi mai făceam de mâncare, curat prin casă.