Blog mutat

Pentru toti cei care inca nu ati aflat, Iesit din Minti a renascut.
Ma gasiti insa de acum incolo la www.iesitdinminti.ro

va rog, cei care ma aveti in blogroll sau lista de linkuri sa faceti modificarile de rigoare. La fel voi face si eu :)

Rest In Peace

Stiu ca pentru unii dintre voi va fi un soc, pentru altii o bucurie, iar pentru marea majoritate un alt lucru neinteresant care s-a intamplat in lumea online-ului, dar totusi trebuie sa fac asta.
Am ajuns intr-un punct in care trebuie sa trec mai departe la treburi mai serioase.

Asa ca am onoarea (sau regretul?) ca iesitdinminti.blogspot.com a murit. Odihneasca-se in pace sub 2 metri de biti.

Cine vrea sa isi exteriorizeze regretele, aventurile pe care le-a avut in cei 2-3 ani de cand a existat blogul, cei care vor sa aduca un omagiu sau sa arunce cu gunoaie si noroi in proaspat decedatul blog pot sa o faca mai jos in sectia de comentarii.

fie ca amintirea lui sa dainuie si biti sa-i fie usori.

Sa vezi, sa te minunezi si sa nu iti vina sa crezi

Buuuun. Am ajuns azi noapte, dimineata pe la 1 jumate acasa.

Am fost in Bucuresti la examene si, da, le-am luat. La limita, dar le-am luat.

Vreau sa va arat cateva poze de prin Bucuresti, un video de la "Sala de Lectura", o ceainarie grozava (imi cer scuze de pe acum pentru ca am tinut camera invers) si un video de pe drum.

Multumesc Dan pentru ca m-a dus si m-a adus in siguranta.

Multumesc si ghidului meu neobosit care si el (adica ghidul, desi e ea) si-a luat examenele in ciuda timpului irosit cu mine prin nametii din Bucuresti.

Sa stiti ca daca aveti vremuri din astea pe acolo prin sud, nu prea atrageti turisti :P

Pe drum am vazut niste peisaje splendide. Caraimanul, Sighisoara (in trecere), un satuc caruia i-am uitat numele, vazut de pe o colina, doua cetati uitate de lume. Si de vreo trei ori am trecut Valea Scroafei. Da. Chiar asa ii zice.

gata cu vorbaria. Sa spuna ce au de zis imaginile.

(da. desenul eu l-am facut. am ascultat muzica buna, atmosfera grozava, ceai delicios si aveai si posibilitatea de a-ti exersa talentul fara ca sa rada nimeni de tine. imaginea arata mai bine asa ca-n realitate)

Si inca un lucru ce am vazut in Bucuresti. O tipa incaltata cu cizme cu toc... invelite in punga. A trebuit sa fac poza. Nu m-am putut abtine. Cadrul a iesit grozav... nu i se vede fata, nu se face domnisoara/doamna de rusine :P (locatie: Mac, vizavi de hotel Chismigiu)

Sa adaugam si o imagine cu viscolul: 

Bun. Si in ultima faza va las cu un video de pe drumul viscolit, cel pe care il vedeti mai sus si apoi putina muzica (calitate indoielnica datorita zgomotului de fond si camerei digitale, in schimb prestatia muzicienilor a fost la inaltime)

Bancul anului 2009

Un porc sta si se uita la o priza.

Si se uita, si se uita si dupa o vreme zice:

"Ba! Pe asta l-o zidit!"

In varianta video aici (aveti rabdare pana apare si bancul :D)

Knock-knock joke si reminiscente

In liceu aveam un coleg pe nume Mihu Vlad. Un tip foarte glumet. El e "irlandezul" din poezia asta. Acuma seara faceam "knock-knock jokes" cu D. si a iesit urmatoarea:

Knock-Knock!

Who's there?

Me.

Me who?

Mihu Vlad.

Voi cei care mai cititi blogul asta daca il cunoasteti si stiti cum sa dau de el anuntati-ma. 

P.S.: daca stiti ceva si de Reznek Darius, alt coleg disparut fara urma pe strazile Bucurestilor, la fel. Anuntati-ma.

I wish this winter would last for ever

I wish this winter could last for ever.
I wish that everything would freeze,
surrounded by the icy water
to fell silent like the lonely dead threes.

I wish to hide my fears in ice castles
to burry them deep underneath.
I wish every day to be amazed and baffled
by the soft sound of your cold heartbeat.

I would like all words to crumble
letter by letter, morpheme by morpheme
and snow to reign over the humble
the righteous, the saint, the meek.

Imagine preluata fara acord de la Manu. Dar sunt sigur ca el ar fi de acord. Apropo. Felicitari Manu. Ai talent. Si nu-s vorbe goale. Tine-te de facut poze! 

poem about undead cats

colorful dead cats

rise to take over the world

I saw them with my own eyes

seizing Camelot

time is of crucial essence

in stopping their unruly rule

nevertheless

a savior will die tonight

There's a secret code hidden in these lines. Can you find it? Miss T, please keep quiet. :)

Image taken from here.

inca un interviu ratat sau cateva sfaturi din experienta sau NU

Am fost azi la un interviu (pentru cei care nu ştiţi, îmi caut loc de muncă). Şi cred că am dat-o în bară. Credeam că literele şi cuvintele mă ajută, că le ştiu descurca şi înşira, că le ştiu folosi în ajutorul şi spre folosul meu. M-am înşelat amarnic. M-au trădat. M-am bâlbâit. Am făcut pauze inacceptabil de lungi înainte de a da un răspuns. Mi-au sărit cuvinte din gură pe care nici măcar nu le aveam în minte (“am încercat să percem arhitecţii” – asta mi-a ieşit din gură, vă daţi seama?).

Iată deci câteva lucruri pe care să NU le faceţi la un interviu:

NU vă impacientaţi. Angajatorii simt ca şi câinii frica şi stinghereala.

NU vă fie ruşine să recunoaşteţi adevărul. Dacă nu te-ai descurcat deloc bine la fostul loc de muncă spune că nu te-ai descurcat bine, totuşi caută circumstanţe atenuante.

NU faceţi pauze de gândire/tăcere prea lungi. Pe lângă faptul că lăsaţi impresia că eşti în blocaj mintal şi că abia ştii să rosteşti două cuvinte vă prelungiţi chinul. Dar nici NU vorbiţi doar tâmpenii.

NU avea expresia aia pe faţa ta care exprimă: “aşa-i că am dat-o în bară, aşa-i nici dumneavoastră nu mă angajaţi!”

NU miza doar pe şcolile pe care le-ai făcut. În ultimă instanţă contează experienţa.

 

Cum să îţi învingi teama de interviuri? Nu ştiu. Mai încearcă. Mergi la cât de multe. Eu cu siguranţă nu mi-am învins-o. Mă întreb dacă voi mai fi angajat vreodată.

Bun. Şi acum întrebarea întrebărilor. Există şi un lucru bun din toată această mare de NU-uri, ratări şi temeri? Da. Binenţeles că există! După ce ajungi acasă poţi să scrii pe blog despre asta.

Scurt interviu

Dupa cum v-am promis, iata ca revin cu inca un scurt interviu. De data aceasta scriitorul interviat este de fapt o scriitoare, din Statele Unite, pe numele de Michelle Huneven si ultima ei carte Blame, va aparea in curand si in librariile noastre.

Cele 6 intrebari sunt aceleasi. Aveti in continuare atat intrebarile cat si raspunsurile dansei:

1. Why should anyone read your books?

For literary pleasure.  

2. Which book, out of those you've written, you think to be the best.

Because I hope I’m developing as a writer, I pray that my last book, Blame, is my best. It is my most technically proficient. But Jamesland, my second, is my most intellectually ambitious. And Round Rock has the most humor.


3. What book, out of those you have written, do you think a novice, one who hasn't read any of your work, should start with to get to know and understand your literary universe.

My first novel, Round Rock, is a good place to start. You can see my concerns—with addiction, God and community. Also, some of the characters in Round Rock show up in subsequent books.


4. What is more important for you: Reading or Writing?

My desire to write came directly from my extreme passion for reading. I don’t feel fully alive unless I am in the middle of reading a good book. If I had to choose, I would definitely, selfishly, lazily choose reading over writing. It is far easier to experience literary pleasure than it is to create it.


5. What are your favorite authors?

Charlotte Bronte, Jane Austen, Willa Cather, Henry James, Alice Munro, W.G. Sebald, Penelope Fitzgerald, Anton Chekhov


6. Have they influenced your works? Can their influence be traced in your books?

I hope their influences grace my work. Looking at the list, I see the common thread in all of them is a probing clarity. 

Sa speram ca vom continua aceste serii de interviurii cu scriitori contemporani.

Jesus My King

Aceasta e prima postare din 2010. Sa aveti un an implinit. Nu fericit, dar pe deplin implinit.
Si ca un fel de marturisire de credinta personala va las acest video:

Alma

Alma from Rodrigo Blaas on Vimeo.

Caut alta piele pentru blog...

Ma gandesc sa schimb putin aspectul blogului. Ce ziceti ar fi timpul?

Cam ce culori sau ce stil credeti ca merge cu ce se intampla pe aici? Sa merg pe o varianta mai rece, inghetata, albastruie, asa iernatica? Sau sa-mi fac de cap si sa aleg ceva salbatic? 

Sau mai bine ceva simplist? Practic? Care sa nu fie strident?

Astept pareri.