La Boheme

ieri când ai plecat, ţi-ai uitat umbra la mine
şi dinţii de lapte şi vioara.
ai cunoscut mulţi oameni frumoşi, albaştrii
ca trenul cu care vii şi pleci fără să ceri voie.
ei ţi-au povestit întreaga viaţă
şi pe a ta din palma unui copil.

în mansardă este sufocant de cald.
mierea leneveşte în adâncul cănii de ceai.
umbra mea te sărută de noapte bună.

umple-mi mâinile cu bucurie
şi cremă de zahăr ars.
cap ou pas cap?

stări alterate ce îngână aceeaşi melodie
cu paşi speriaţi pe clapele pianinei.

zii tu tată. acum e rândul tău.


sans fin.

avec
Gabriela Teodora Vătafu
et
M.