Surprise (poezie cu dedicatie)

De cum te-ai trezit gândul te-a dus la cer.

L-ai deschis şi te-ai pus să te joci.

Toată dimineaţa ai umblat uitând de foame, de tine, de vioară, de ceilalţi.

Nu era prima oară când te rătăceai,

dar acum nu era nimeni să îţi dea indicaţii.

Îi simţeai trecând pe lângă tine bătând rar şi obosit din aripi.

Nu-i vedeai (sau poate nu doreai să-i vezi).

Nici bătrânii nu erau.

“Unde au fugit toţi?”

Fără privirea lor bună, barba mare şi albă, fără îngerii care să te ia pe sus

- să zbori-

Fără vocea Lui blândă, fără muzică,

cerul... era plictisitor.

Te-ai apropiat de tron.

Din spatele lui se ghicea o lumină

pâlpâitoare însoţită de chicoteli şi râsete.

Dumnezeu stătea pitit, în spatele tronului,

iar în spatele Lui se ascundeau bătrânii, iar în spatele lor

îngerii îşi acopereau cu aripile feţele, crezând că tu nu-i vezi.

Şi nu-i vedeai.

Zâmbind complice Dumnezeu a dat semnalul şi toţi au ieşit din ascunzătorile lor şi au strigat:

“La mulţi ani!”