luni, octombrie 27, 2008

fragment continuare (creative writing)

La picioarele lui stătea un câine mare, negru cu bot ascuţit şi urechi drepte, coada îi era tăiată scurt. În camera întunecată părea o umbră. Ochii lui negrii ca moartea, înflăcăraţi de cine ştie ce dorinţe câineşti ascunse îmi urmăreau fiecare mişcare. Chiar dacă era întins pe jos părea că e gata să sară şi să mă sfâşie în orice moment. Îmi dădea fiori şi îmi producea disconfort.

- Frumos câine.

- Da. Îl cheamă Cerber. Răspunse el adâncindu-se mai mult în fotoliu. Vocea îi părea slabă şi vlăguită.

- Foarte reprezentativ.

[just me] Hades, sau acea umbra asezata vlaguit in fotoliu se ridica, facu un pas spre mine, apoi se intoarse si mangaie cainele.

- Stii, el chiar are o poveste interesanta...
Ochii cainelui se aprinsera intr-o scanteie ce amintea parca de un dureros apus e soare, vazut candva, undeva...
- L-am luat de mic de la un negustor grec, imi sopti. Typhon, il chema parca... da, Typhon. Strasnic om... Mi-l amintesc si acum, parca a fost ieri, cand a aparut cu Cerber in brate...

[m.] Personaj interesant acest Typhon. Familia lui era originara din Italia. Totusi avea o greaca exceptionala. Desi a inceput sa imi palavrageasca despre relatiile si rudele lui, eu nu aveam ochi decat pentru caine. Era mic, negru, de fapt asa era si Typhon acesta. Ani dupa ani am trecut prin acel mic port din Grecia si in fiecare an il gaseam exact in acelasi loc, cu aceeasi expresie pe fata si mereu la fel de vorbaret.
- Da interesanta povestea, dar ai putea sa imi spui ce este locul acesta? Cerber a inceput sa maraie ca pentru a ma avertiza ca nu e bine sa il intrerup pe stapanul lui. Personajul tolonit in fotoliu ramase tacut, evident indispus de intreruperea mea. Aveam senzatia ca intunericul din jurul lui se concretiza.
- Uita-te si tu in jur si ai sa iti dai seama singur.

P.S:
anunt pentru toti cei interesati. m-am decis sa continui textul impreuna cu voi... scurta continuare a lui "just me" m-a ajutat sa ma decid asupra acestui fapt... puteti sa continuati textul in sectia comentariilor si apoi eu peste cateva zile le voi pune intr-un post separat. puteti sa interveniti de cate ori vreti, de cate ori aveti vreo idee. Singurele restrictionari vor fi legate de tonul naratiunii care trebuie pastrat constant si de faptul ca trebuie sa continuati de la ultimul comentariu. Adica eu am continuat comentariul lui "Just Me", iar voi il continuati pe al meu si tot asa... sper ca povestea sa mearga lin si sa va implicati.

P.P.S. Si pe cat posibil incercati sa va dati acelasi knickname cei care comentati ca sa am o idee cine cu ce a contribuit la text.

2 comentarii:

io's spunea...

- Vad...vad niste puncte albe ca si niste pete de vopsea.
Cu ochii pironiti in sus, cu ranjetul pe fata, incepe sa fie multumit ca a gasit ceva. Cel putin asa simtea, cand vocea din fotoliu il dezaproba:
- Nu e vopsea, nici vorba.
- Ba da(el bucuros), ba nu...sunt stele. Da sunt stele.
- Totul e doar in mintea ta.
- Uite, sunt stele si din ele tasneste lumina. Incep sa vad.
- Vezi doar ceea ce ochii tai vor sa vada.


Fa tu modificarile.

Anonim spunea...

-Dar..ochii mei vad stele. Sunt stele.
-Ochii tai vor sa vada stele. Dar nu sunt stele. Cerber. Ajuta-l.
Cainele se ridica incet..inainta spre el si se uita in ochii lui. Vedea ceva. Ceva mare. Era prea mare pentru el. Dar nu.
Era un apus..pe care nimeni nu l-ar fi putut uita. Avea nevoie de ceva. Avea nevoie de cineva. era..rosu. Parca cerul s-ar fi spar.
Cainele mai clipi odata si merse la locul lui la picioarele stapanului sau.
-Acum ce vezi?
-Viata. Dar nu a mea. A unui suflet zdruncinat. Parca..ar sta sa se sparga. E ceva mare. Greu de inteles.E rosu. Parca as fi vrut sa fiu acolo atunci. Si copaci..aproape morti.


mai departe continua tu sau continui eu alta data da trebe sa mai adun cv imaginatie.

By k.