La picioarele lui stătea un câine mare, negru cu bot ascuţit şi urechi drepte, coada îi era tăiată scurt. În camera întunecată părea o umbră. Ochii lui negrii ca moartea, înflăcăraţi de cine ştie ce dorinţe câineşti ascunse îmi urmăreau fiecare mişcare. Chiar dacă era întins pe jos părea că e gata să sară şi să mă sfâşie în orice moment. Îmi dădea fiori şi îmi producea disconfort.
- Frumos câine.
- Da. Îl cheamă Cerber. Răspunse el adâncindu-se mai mult în fotoliu. Vocea îi părea slabă şi vlăguită.
- Foarte reprezentativ.
Fragmentul de mai sus e scos dintr-un text ce inca nu e complet... daca s-ar putea as vrea sa imi spuneti ce credeti despre el, sa il analizati in raport cu el insusi sau daca aveti inspiratie sa il continuati cu inca vreo 2 fraze cat sa imi dau seama in ce parte mergeti. de fapt nici eu nu stiu ce vreau de la voi... o interpretare a textului si a personajelor sau o continuare a lui... sau pur si simplu sa imi spuneti daca transmite ceva.
3 comentarii:
- Foarte reprezentativ.
Hades, sau acea umbra asezata vlaguit in fotoliu se ridica, facu un pas spre mine, apoi se intoarse si mangaie cainele.
- Stii, el chiar are o poveste interesanta...
Ochii cainelui se aprinsera intr-o scanteie ce amintea parca de un dureros apus e soare, vazut candva, undeva...
- L-am luat de mic de la un negustor grec, imi sopti. Typhon, il chema parca... da, Typhon. Strasnic om... Mi-l amintesc si acum, parca a fost ieri, cand a aparut cu Cerber in brate...
da da... imi place mult >:) e chiar tare. imi place mult partea cu ochii cainelui ce aminteau de un dureros apus de soare...
iti multumesc m-a surprins extrem de placut.
hai sa vad daca potzi ghici cine sunt... m, noi ne cunoashtem, inca destul de bine...
Trimiteți un comentariu