La picioarele lui stătea un câine mare, negru cu bot ascuţit şi urechi drepte, coada îi era tăiată scurt. În camera întunecată părea o umbră. Ochii lui negrii ca moartea, înflăcăraţi de cine ştie ce dorinţe câineşti ascunse îmi urmăreau fiecare mişcare. Chiar dacă era întins pe jos părea că e gata să sară şi să mă sfâşie în orice moment. Îmi dădea fiori şi îmi producea disconfort.
- Frumos câine.
- Da. Îl cheamă Cerber. Răspunse el adâncindu-se mai mult în fotoliu. Vocea îi părea slabă şi vlăguită.
- Foarte reprezentativ.
Fragmentul de mai sus e scos dintr-un text ce inca nu e complet... daca s-ar putea as vrea sa imi spuneti ce credeti despre el, sa il analizati in raport cu el insusi sau daca aveti inspiratie sa il continuati cu inca vreo 2 fraze cat sa imi dau seama in ce parte mergeti. de fapt nici eu nu stiu ce vreau de la voi... o interpretare a textului si a personajelor sau o continuare a lui... sau pur si simplu sa imi spuneti daca transmite ceva.
