Tot despre prosti... ultima parte, pana acum

Oameni incompetenţi, perverşi, ignoranţi, adulteri, nebuni, avari, înfometaţi, dezbrăcaţi de orice formă de moralitate, etică, credinţă, conştiinţă, orice fel de remuşcare, cu feţe schimonosite de plăcere şi durere, sfidând la infinit definiţia omului, umanitatea, legile scrise şi nescrise ale universului – toţi nişte proşti.
De la asistenta ce a ajutat la naşterea mea, dar care m-a scăpat din braţe, aproape spânzurându-mă cu cordonul ombilical ce încă îmi era înfăşurat în jurul gâtului, şi până la şoferul limuzinei ce a dat peste mine la vârsta de 15 ani transformându-mă dintr-un copil retardat într-unul retardat şi handicapat. De la învăţătoarea de la şcoala specială care mă lovea cu indicatorul în cap, crezând că aşa îmi bagă minţile în cap şi până la brutarul de la colţul blocului ce şi-a ucis soţia şi care apoi îmi dădea pâine cu bucăţi de carne. De la cel care a lăsat-o gravidă pe sora mea când aceasta avea 12 ani până la poliţistul care a violat-o şi el profitând că şi ea era retardată. A murit între timp. De la omul ce se ocupă cu luminile în studiorile de filmat şi care a lăsat să îmi bată în ochi reflectoarele timp de 6 ore în continuu cauzându-mi miopie avansată, aproape orbire; şi până la prezentatoarea emisiunii care trebuia să îmi prezinte cazul pe micul ecran, dar care în schimb îi făcea avansuri doctorului ce se ocupa de cazul meu, în timpul orelor de maximă audienţă. Totul a ieşit o telenovelă. De la escrocul care a jefuit-o pe mama de toţi banii, lăsându-ne să ajungem în stradă, până la gunoierul care nu s-a sinchisit să meargă până la groapa de gunoi, şi a aruncat toate gunoaiele, tot garbage-ul şi junk-ul, timp de trei săptămâni peste locuinţa noastră de carton. De la medicul ce a diagnosticat-o pe mama cu cancer pulmonar în loc de TBC, ea murind la câteva luni după din cauza tratamentului necorespunzător, până la avocatul care trebuia să obţină bani de la medicul respectiv, dar care într-o noapte, acasă, în pat cu avocata apărării, a decis să renunţe la orice fel de despăgubiri, cu excepţia celor necesare îngropării mamei mele. De la predicatorul ce vorbeşte în fiecare duminică după-masa la capela spitalului despre dragostea divină, jertfirea de sine, bunătate, lăsându-se mereu captiv dragostei carnale, adulterului, şi până la muncitorii ce se ocupă de construcţia clădirii de lângă spital, care îşi fac o plăcere din a scăpa uneltele şi materialele din mână în curtea spitalului. Astfel m-am ales de 8 ori cu capul spart, iar ei cu 4 numere de telefon ale asistentelor şi femeilor de servici. De la politicienii ce se folosesc de cazul meu pentru a simula compasiune socială şi pentru a stimula electoratul, ca apoi să plece repede şi scârbiţi de lângă mine, până la prietenii mei, care, de asemenea retardaţi, fac glume pe seama invalidităţii mele. Toţi sunt proşti, proşti proşti, PROŞti, proşti…
Proşti ce uită că iubirea nu se încadrează într-un şablon. Proşti care echivalează iubirea cu sexul. Proşti ce se divid, se reproduc, se înmulţesc, acoperă întreg pământul, respiră molecule de oxigen, trăiesc tot ce se poate trăi, îmbibaţi cu prostie, contagiind tot ce ating, lăsând în urma lor amprente ale prostiei lor. Toţi sunt nişte proşti.

Prosti in continuare

Oameni care abuzează de bani, putere, copii, prieteni, încredere, de femei, de drepturi, de frică, de forţa fizică, de forţa de atracţie, gravitaţională, centrifugă, centripetă, de frecare, ajungând ca toate în jurul lor să se topească, dezintegreze, deconstruiască, metamorfozeze, sublimeze. Proşti ce cred că a fi dispreţuitor e o trăsătură de caracter, proşti ce nu fac diferenţă între stânga şi jos sau dreapta şi mâine, ce lovesc, se îmbrâncesc şi calcă pe oameni, pe trepte, pe trotuare, pe străzi pavate cu plămâni sau dale de piatră, pe uliţe, pe nisip, pe apă, pe lună. Cu toţii nişte proşti.

Dar binenţeles că toţi sunt revoltaţi când le spui că sunt proşti. Dar cum altfel să le spui? Nu pot să răspundă la nici o întrebare dintre toate pe care le-am pus. De exemplu: Cât de greu cântăreşte o umbră? Habar nu au. Ba chiar uită că au umbră. Vă daţi seama ce jignire aduc proştii aceştia umbrei care este mereu alături de ei?

Sau cât de adânca este groapa “Sufletul Omului”?

Sau cât de albastru este albastrul?

Dacă am numi albastrul scaun, albastrul ar mai fi albastru chiar dacă scaunul nu ar avea culoarea albastră?

Sunt proşti cu toţii! De câte ori trebuie să tragi apa ca să produci secetă în barajul de la marginea oraşului şi să îţi inunzi baia? Nu ştie nimeni nimic. Sau cum s-ar zice în engleză: Everybody knows nothing. În engleză nu există dublă negaţie.

Uite încă o întrebare: de ce Nakata[1] poate vorbi cu pisicile? Sau de ce eroii lui Kafka nu află niciodată nimic?

Pâinea se poate transforma în piatră?

Universul e gol sau e plin de vid?

Ce e mai rotund: o sferă sau un cerc?

Hai să vă văd acum, toţi cei care vă credeţi filosofi: dacă viaţa e o glumă de ce nu râde nimeni când se termină? Şi încă una. Să presupunem că noi suntem visul cuiva. Cineva doarme şi visează, ne visează pe noi, şi noi trăim în visul lui. Dacă se trezeşte murim? Ceea ce visăm noi se materializează într-o altă lume? Aaaah! Nu are rost. Nu ai cu cine. Toţi sunt proşti, totul este o prostie a prostiilor.

---

[1] Personaj din Kafka pe malul marii, de Haruki Murakami

continuarea unui fragment

cu mult timp in urma, poate chiar un an de zile, am postat un fragment aici pe blog legat de prosti, fragment la care am primit un feedback interesant.
pentru ca am dat peste continuarea fragmentului care e mai lunga am sa mai postez inca o parte aici.
astept reactii...

Revin şi repet, până vă intră tuturor în cap şi vă rămâne acolo, faptul că trăim, respirăm, mâncăm şi ne îmbătăm cu prostie. Şi pe deasupra ne şi place. Nu există genii, oameni superiori sau speciali, oameni înţelepţi – nu există aşa ceva. Există doar oameni mai puţin sau mai mult proşti. Femei, bărbaţi, bătrâni, copii, tineri – ucid, nasc, torturează, îngroapă, oferă plăceri, extaz, împliniri superficiale, violează, se roagă, predică, se spovedesc, se căsătoresc, îşi fac operaţii estetice, liposucţie, implanturi de silicon în buze, sâni, fese, îşi înlocuiesc sinapsele neuronale cu limfă şi silicon. Proşti.

Proşti care cred în efectul de piramidă, în efectul de seră, care cred că viaţa merită trăită cu orice preţ, că scopul lor e să se masturbeze, să facă sex cu fiecare persoană pe care o întâlnesc, ce cred că viaţa e plăcere, un film vulgar în care totul se rezumă la dorinţele tale, fanteziile tale, obsesiile, pasiunile, frustrările tale; ce cred că împlinirea se găseşte în plăcere aşa că abuzează de tot, de votcă, de rom, de ţuică de mere, pere, prune, corcoduşe, mălai, de bere, de gin, de brandy, de whisky, de vin roşu, de corpul unei femei ce peste 3 ani şi două naşteri atunci când o priveşti te înfăşoară nostalgia după ceea ce a fost când ai văzut-o pentru prima dată, întinzând haine pe balcon, la etajul unu, în blocul de vis-à-vis. Proşti cu bani, vile luxoase, paturi duble din lemn de mahon în toate cele patru dormitoare de la etaj, cu hamac în grădina de palmieri din spatele “mansion-ului”. Proşti ce încă cred în vise, tarot, ghicit în zaţ, cafea, palme, intuiţie, al şaselea simţ, astrologie, orgie, purificarea sufletului prin pedepsirea trupului; proşti ce cred în prieteni de ocazie, în comunicare ca soluţie a problemelor, în necredinţă, în rugăciuni uşoare, în tipare, canoane, dogme, forme de prost gust.

Când fiinţele cu-ochi-peste-tot privesc spre colţul acesta de univers şi îşi mijesc ochii ca să vadă după curba spre dreapta a Căii Lactee o planetă albastră populată de nişte fiinţe insipide, ignorante, revoltate, arogante, tupeiste, insemnificative, egoiste, ce mereu au glume proaste, perversităţi, atrocităţi, crime, masacre, holocausturi, în program, zic şi ele ca englezul: They are stupid. Addled. Bird-headed. Bone-headed. Bovine. Brainless. Clueless. Cretinous. Dense. Dim. Doltish. Dopey. Drippy. Dull. Dumb. Empty-headed. Feather-brained. Feeble-minded. Foolish. Garmless. Half-witted. Idiotic. Imbecilic. Ignorant. Imperceptive. Ineducable. Lacking. Lumpish. Mindless. Moronic. Naïve. Obtuze. Puerile. Simple. Simple-minded. Slow. Slow-witted. Subnormal. Thick. Thick-headed. Thick-skulled. Thick-witted. Unintelligent. Unthinking. Unwise. Vacous. Void. Witless. Şi îşi închid toţi ochii sătui de atâta prostie.

Mediocritate

- Simţi gustul lânced?
- Da. Îl simt.
- Foarte bine. Obişnuieşte-te cu el pentru că îl vei simţi toată viaţa şi nu vei putea scăpa de el.
Pentru o clipă, deşi nu-l vedeam, am avut impresia că râde. Acum sunt sigur că râdea.
- Pentru tine nu există nimic altceva decât acest gust al incapacităţii tale, doar această atmosferă alb-vâscoasa şi murdara. Înţelegi tu ce îţi spun.
Am tăcut. Înţelegeam prea bine ce spunea şi îmi era ciudă pe mine în primul rând şi apoi pe voi. Îmi venea să mă zbat, să lovesc, să încerc să sparg cumva acest cerc al mediocrităţii mele, dar nu reuşeam. Îmi era imposibil să păşesc dincolo de el. Oriunde mergeam eram înconjurat de beatitudinea mediocrităţii mele.
- Hai nu mai fi iritat. Nervi nu te ajută la nimic. Vino lângă mine. Plânge. O să îţi facă bine, ai să vezi. Mâine vei fi plin din nou de speranţă, viaţa ta va continua cu toate regretele tale. La fel şi ceilalţi. Hai, descarcă-te.
Pentru un moment am vrut să mă ridic şi să mă arunc înspre locul de unde se auzea vocea. Îmi imaginam că un bărbat cu chipul brăzdat de riduri, cu o privire limpede şi blândă mă chema aşteptându-mă cu braţele deschise gata să mă strâng părinteşte la piept. Ah, şi cât tânjeam după acea îmbrăţişare, după o mângâiere. Dar am rămas nemişcat şi tăcut.
- Nu te dezveţi niciodată şi în ciuda a tot ce ai văzut şi ai înţeles nu vrei să accepţi că eşti mediocru şi că nu vei trece niciodată de aceste lucruri. Nu vei scrie niciodată ceva de valoare, nu vei ajunge niciodată să câştigi milioane, nu vei salva pe nimeni de la pierzare, nu vei reuşi să ai viaţa pe care ţi-o doreşti, niciodată nu ai să poţi să te ridici mai sus. Oamenii vor privi în altă parte când te vor vedea pe stradă, sau vor râde de tine, te vor trata ca pe un prost, ca pe un nimic, sau pur şi simplu te vor ignora. Deşi şi ei sunt la fel, ei îşi acceptă starea lor şi nu se zbat fără rost să iasă de acolo. Vei o viaţă liniştită? Ignoră-i pe toţi şi acceptăţi mediocritatea.
Doream o viaţă liniştită, şi deşi tristeţea din mine lua o formă din ce în ce mai dureroasă şi îmi apăsa plămânii, nu voiam să rămân aşa. Avea dreptate. Nimic din ce am făcut nu avea valoare. Nimic. Nimic. Totul era îmbâcsit până la saturaţie de propria mea mediocritate. Şi regretam. Regretam că nu puteam să fiu altfel.
Apoi demonul a plecat şi m-a lăsat singur cu tristeţea, gândurile, regretele, neputinţele mele.

fragment continuare (creative writing)

La picioarele lui stătea un câine mare, negru cu bot ascuţit şi urechi drepte, coada îi era tăiată scurt. În camera întunecată părea o umbră. Ochii lui negrii ca moartea, înflăcăraţi de cine ştie ce dorinţe câineşti ascunse îmi urmăreau fiecare mişcare. Chiar dacă era întins pe jos părea că e gata să sară şi să mă sfâşie în orice moment. Îmi dădea fiori şi îmi producea disconfort.

- Frumos câine.

- Da. Îl cheamă Cerber. Răspunse el adâncindu-se mai mult în fotoliu. Vocea îi părea slabă şi vlăguită.

- Foarte reprezentativ.

[just me] Hades, sau acea umbra asezata vlaguit in fotoliu se ridica, facu un pas spre mine, apoi se intoarse si mangaie cainele.

- Stii, el chiar are o poveste interesanta...
Ochii cainelui se aprinsera intr-o scanteie ce amintea parca de un dureros apus e soare, vazut candva, undeva...
- L-am luat de mic de la un negustor grec, imi sopti. Typhon, il chema parca... da, Typhon. Strasnic om... Mi-l amintesc si acum, parca a fost ieri, cand a aparut cu Cerber in brate...

[m.] Personaj interesant acest Typhon. Familia lui era originara din Italia. Totusi avea o greaca exceptionala. Desi a inceput sa imi palavrageasca despre relatiile si rudele lui, eu nu aveam ochi decat pentru caine. Era mic, negru, de fapt asa era si Typhon acesta. Ani dupa ani am trecut prin acel mic port din Grecia si in fiecare an il gaseam exact in acelasi loc, cu aceeasi expresie pe fata si mereu la fel de vorbaret.
- Da interesanta povestea, dar ai putea sa imi spui ce este locul acesta? Cerber a inceput sa maraie ca pentru a ma avertiza ca nu e bine sa il intrerup pe stapanul lui. Personajul tolonit in fotoliu ramase tacut, evident indispus de intreruperea mea. Aveam senzatia ca intunericul din jurul lui se concretiza.
- Uita-te si tu in jur si ai sa iti dai seama singur.

P.S:
anunt pentru toti cei interesati. m-am decis sa continui textul impreuna cu voi... scurta continuare a lui "just me" m-a ajutat sa ma decid asupra acestui fapt... puteti sa continuati textul in sectia comentariilor si apoi eu peste cateva zile le voi pune intr-un post separat. puteti sa interveniti de cate ori vreti, de cate ori aveti vreo idee. Singurele restrictionari vor fi legate de tonul naratiunii care trebuie pastrat constant si de faptul ca trebuie sa continuati de la ultimul comentariu. Adica eu am continuat comentariul lui "Just Me", iar voi il continuati pe al meu si tot asa... sper ca povestea sa mearga lin si sa va implicati.

P.P.S. Si pe cat posibil incercati sa va dati acelasi knickname cei care comentati ca sa am o idee cine cu ce a contribuit la text.

fragment

La picioarele lui stătea un câine mare, negru cu bot ascuţit şi urechi drepte, coada îi era tăiată scurt. În camera întunecată părea o umbră. Ochii lui negrii ca moartea, înflăcăraţi de cine ştie ce dorinţe câineşti ascunse îmi urmăreau fiecare mişcare. Chiar dacă era întins pe jos părea că e gata să sară şi să mă sfâşie în orice moment. Îmi dădea fiori şi îmi producea disconfort.

- Frumos câine.

- Da. Îl cheamă Cerber. Răspunse el adâncindu-se mai mult în fotoliu. Vocea îi părea slabă şi vlăguită.

- Foarte reprezentativ.

Fragmentul de mai sus e scos dintr-un text ce inca nu e complet... daca s-ar putea as vrea sa imi spuneti ce credeti despre el, sa il analizati in raport cu el insusi sau daca aveti inspiratie sa il continuati cu inca vreo 2 fraze cat sa imi dau seama in ce parte mergeti. de fapt nici eu nu stiu ce vreau de la voi... o interpretare a textului si a personajelor sau o continuare a lui... sau pur si simplu sa imi spuneti daca transmite ceva.