Tot despre prosti... ultima parte, pana acum

Oameni incompetenţi, perverşi, ignoranţi, adulteri, nebuni, avari, înfometaţi, dezbrăcaţi de orice formă de moralitate, etică, credinţă, conştiinţă, orice fel de remuşcare, cu feţe schimonosite de plăcere şi durere, sfidând la infinit definiţia omului, umanitatea, legile scrise şi nescrise ale universului – toţi nişte proşti.
De la asistenta ce a ajutat la naşterea mea, dar care m-a scăpat din braţe, aproape spânzurându-mă cu cordonul ombilical ce încă îmi era înfăşurat în jurul gâtului, şi până la şoferul limuzinei ce a dat peste mine la vârsta de 15 ani transformându-mă dintr-un copil retardat într-unul retardat şi handicapat. De la învăţătoarea de la şcoala specială care mă lovea cu indicatorul în cap, crezând că aşa îmi bagă minţile în cap şi până la brutarul de la colţul blocului ce şi-a ucis soţia şi care apoi îmi dădea pâine cu bucăţi de carne. De la cel care a lăsat-o gravidă pe sora mea când aceasta avea 12 ani până la poliţistul care a violat-o şi el profitând că şi ea era retardată. A murit între timp. De la omul ce se ocupă cu luminile în studiorile de filmat şi care a lăsat să îmi bată în ochi reflectoarele timp de 6 ore în continuu cauzându-mi miopie avansată, aproape orbire; şi până la prezentatoarea emisiunii care trebuia să îmi prezinte cazul pe micul ecran, dar care în schimb îi făcea avansuri doctorului ce se ocupa de cazul meu, în timpul orelor de maximă audienţă. Totul a ieşit o telenovelă. De la escrocul care a jefuit-o pe mama de toţi banii, lăsându-ne să ajungem în stradă, până la gunoierul care nu s-a sinchisit să meargă până la groapa de gunoi, şi a aruncat toate gunoaiele, tot garbage-ul şi junk-ul, timp de trei săptămâni peste locuinţa noastră de carton. De la medicul ce a diagnosticat-o pe mama cu cancer pulmonar în loc de TBC, ea murind la câteva luni după din cauza tratamentului necorespunzător, până la avocatul care trebuia să obţină bani de la medicul respectiv, dar care într-o noapte, acasă, în pat cu avocata apărării, a decis să renunţe la orice fel de despăgubiri, cu excepţia celor necesare îngropării mamei mele. De la predicatorul ce vorbeşte în fiecare duminică după-masa la capela spitalului despre dragostea divină, jertfirea de sine, bunătate, lăsându-se mereu captiv dragostei carnale, adulterului, şi până la muncitorii ce se ocupă de construcţia clădirii de lângă spital, care îşi fac o plăcere din a scăpa uneltele şi materialele din mână în curtea spitalului. Astfel m-am ales de 8 ori cu capul spart, iar ei cu 4 numere de telefon ale asistentelor şi femeilor de servici. De la politicienii ce se folosesc de cazul meu pentru a simula compasiune socială şi pentru a stimula electoratul, ca apoi să plece repede şi scârbiţi de lângă mine, până la prietenii mei, care, de asemenea retardaţi, fac glume pe seama invalidităţii mele. Toţi sunt proşti, proşti proşti, PROŞti, proşti…
Proşti ce uită că iubirea nu se încadrează într-un şablon. Proşti care echivalează iubirea cu sexul. Proşti ce se divid, se reproduc, se înmulţesc, acoperă întreg pământul, respiră molecule de oxigen, trăiesc tot ce se poate trăi, îmbibaţi cu prostie, contagiind tot ce ating, lăsând în urma lor amprente ale prostiei lor. Toţi sunt nişte proşti.