oameni sau personaje?

mergeam linistit spre lucru insotit de faulkner si personajele ciudate din "Pe patul de moarte" cand am vazut in fata mea o femeie cu un cap mare cu un nas prea mare pentru capul ei mare, urechi clapauge, sprancene incruntate, buze subtiri, barbatesti. imediat mi-am dat seama ca e femeie, chiar daca avea o constitutie masculina. era in varsta, avea fata ridita. nu stiu de ce, cu toate ca am realizat ca este femeie asteptat oarecum cu groaza sa o aud vorbind exact cand voi trece prin dreptul ei. mintea mea a luat-o razna ingrozita de asteptarea cuvintelor ei. mi-am imaginat tonul acela bland, feminin ce urma sa iasa din gura acelei femei in trup de barbat si spre surprinderea mea, vocea a fost identica cu cea pe care mi-o imaginasem eu. Ma asteptam la asa ceva, dar muzicalitatea glasului (caci avea o voce placuta) m-a izbit vazand gura din care cuvintele isi faceau loc sa iasa... a fost o experienta ciudata.

apoi mai spre amiaz am intalnit un om care a lucrat 30 de ani in mina ca electrian si care are acum o pensie de peste 500 de euro, si care saptamana trecuta a vandut doua vaci cu 2000 de euro (aproximativ), care are un golf la fel ca fiica-sa si ginere-sau care e politist si care azi, cand omu' nostru a baut doua pahare de palinca dupa ce i-a facut o injectie in sange la o femeie i-a zis ca "n-are nimic, hai cu golfu', ori are de gand sa mai bei?" sa va mai zic de laptaresele lui, despre cum l-a trimis sefu la 480 de metri in mina, despre cum a imprumutat-o pe fiica-sa cu saijaci de milioane? da de pensiune va mai zic? pensiunea lu' fiica-sa, cum care? nu va mai zic pentru ca o sa-mi spuneti ca personajul asta nu inspira credibilitate, e exagerat de fictiv. si totusi nu e un personaj, ci un batranel cam la 50 de ani, cam de unu saizeci, rosu in obraji (sa nu uitam ca bause doua pahare de tuica), imbracat intr-un costum cum se purta cam acum douazeci de ani, de o culoare indecisa, verde-maronie.