In ultima vreme, a ultimelor vremuri trecatoare ca vremea

Lately, am fost cam fara oxigen, era cat pe ce sa ma sufoc. Nu am putere in maini, nici in picioare, limba imi e amortita, parca as fi paralizat. Tot caut si tot caut si nu gasesc puterea care sa miste aceste oase, aceasta minte. Chiar si acum, fiecare cuvant se naste cu o impotrivire incredibila; nu simt durerile nasterii, ci greutatea ei. Ma confrunt cu un blocaj al vointei, cu ceva mai mare, ceva care ma imobilizeaza.

Oare ideile mele nu se vor naste niciodata? Oare personajele isi vor intalni vreodata autorul?
Traiesc un sentiment ciudat asta e sigur. Traiesc un numar de clipe fericite, un numar de frustrari, un sir de dureri fizice, si un blocaj mental. Nu e un blocaj al scriitorului, nu e lipsa de inspiratie. E oare incapacitate? Pierd un razboi in care nici macar nu am intrat. Respir cu ajutorul aparatelor. Stau pe un pat de spital (la nivel imaginar doar) si nu pot sa fac nimic. Nu pot sa misc, nu pot sa vorbesc, nu pot sa scriu. Sunt legat la o multime de aparate care ma tin in viata. Duc o viata artificiala, fortata. Oare pot sa fiu resuscitat din stare mea de incapacitate scriitoriceasca?