Castigatorii concursului

Dupa lungi deliberari am reusit sa desemnez un castigator. Insa mai inainte de va prezenta textul si a-l felicita din toata inima pe castigator vreau sa va vorbesc de o dezamagire si de o concluzie pe care am tras-o in urma acestui concurs.

Dezamagirea consta in faptul ca au fost doar patru participanti. Sincer ma asteptam la ceva mai multa concurenta, dar asta e viata, un drum cu gropi si dai din balta in balta si apoi cazi in canal. Iar concluzia am tras-o din aceasta dezamagire a mea.
Concluzie: lumea nu are timp sa viseze, lumii nu ii place sa citeasca, lumea e indiferenta de valorile literare, de arta scrisului, sau poate pur si simplu nu au aflat de concurs cei care trebuiau sa afle.

Iata mai intai cartile dintre care fericitul castigator si cel talentat in ale literelor isi va alege premiul:
1. Philip Pullman, Materiile intunecate, vol. 1
2. John R.W. Stott, Crucea lui Christos
3. Nadine Gordimer, La agatat

Iar castigatorul este... in fundal se aud tobele... este...

Alberto K. cu poezia

poemul lui albert pentru carmen manuela

când pleci de acasă o iau razna ca într-un film horror

deschid ferestrele, toate uşile, dau televizorul la maxim
radioul, pornesc cuptorul cu microunde
aprind orice lumină, de pe hol, de la intrare, din living
pun veioza albastră în mijlocul dormitorului
aprind toate lumânările din baie,
trag de lanţul wc-ului din 15 în 15 minute
pornesc duşul, apa de la bucătărie, prăjesc toate ouălele din cofraj, toate treizeci
le aşez două câte două în farfurii, tai pâinea, brânza şi pun totul pe gresia albă de la bucătărie
printre şerveţele şi tacâmuri
scot florile din glastră şi mă culc cu ele sub pled
mă trezesc după 2 ore
caut în coşul de gunoi foile rupte din calendar să mi le lipesc pe piept sub tricou
apoi mut peştii din acvariu într-un borcan verde de 25 de litri, octogonal
şi îl aşez în faţa porţii
abandonându-l ca pe mesia în mijlocul deşertului
lui Blacky, labradorul negru, îi scot zgarda
”Du-te în parc, stai cu băieţeii şi fetiţele de la gradiniţă!
Azi bucură-te de oameni, eu nu mai pot!”
vreau să arăt oricui că şi singur sunt puternic
îmi mut patul în mijlocul străzii
să dorm acolo
să simt oamenii trecând pe lângă mine
felicitându-mă
”Bravo, Albert, ai făcut o treabă bună, eşti puternic şi singur!”
dar după 30 de minute experienţa îmi repugnă
încep să le cerşesc frunze să mi le aşez peste ochi
ca un pansament împotriva durerii
orice rafală de vânt mi se opreşte în coşul pieptului printre vasele de sânge care confundă inima cu ficatul
rinichii se fac mici-mici, ca două vrăbiuţe în colivie
iar fiecare furnică care duce o firimitură de pâine pentru suratele ei
ţipă la mine
”Mai taci, eşti exasperant, Albert, singurătatea e o virtute, nu un viciu!”
dar se face târziu şi nu mai vii
luminile de pe stradă se aprind
maşinile claxonează mai puternic
iar oraşul se îndoaie ca un arc în jurul meu
gata să-mi demonstreze că iubita mea e vârful unei săgeţi care mi-a rămas înfipt între coaste
iar medici vor spune
”Cadavrul lui Albert nu prezenta leziuni interne nici semne de violenţă,
cauza cea mai probabilă a decesului este o stare acută de singurătate
declanşată de iubita lui care l-a părăsit în mijlocul unui vers de dragoste!”