Noname story, inca o pagina - pagina 8

Sper ca aceasta pagina sa explice cateva lucruri si o mare parte din ideea de la care a pornit tot textul. Nu in totalitate binenteles, dar intr-o oarecare masura. Apropo, finalul acela cu "twist" l-am pierdut pe undeva si nu mai stiu cum era :)) daca aveti propuneri va rog.

Pagina 8

***

Când m-am trezit în dimineaţa de şapte noiembrie aveam o durere surdă în urechea dreaptă. Nu ştiu de unde. Când m-am trezit în următoarea dimineaţă eram mort. Nici moartea asta nu ştiu de unde a venit.

Când mi-am deschis ochii am văzut o umbră în mişcare cu colţul ochiului. Privirea îmi era înceţoşată şi am realizat că mă simt extrem de uşor. Mi-am zis că baia îmi făcuse bine, dar apoi m-am speriat pentru că apa începea să se roşească. Am dat să mă ridic şi am plutit afară din cadă. Era ceva uimitor. Instantaneu am realizat că sunt o umbră, iar undeva în zona hipotalamusul meu, nu a celui din cadă care eram tot eu, doar că aveam o gaură în cap, un ceas electronic ticăi. 23:59:58, 23:59:57, 23:59:56, 23:59:55, 23:59:54, 23:59:53, 23:59:52, 23:59:51, 23:59:50, 23:59:49, 23:59:48. Mi-a luat cam zece secunde să îmi dau seama că afişajul digital îmi arăta timpul rămas pe pământ şi pur şi simplu sub formă de umbră. Poate că înainte de toate ar trebui să vă explic ce înseamnă conceptul de umbră. Deşi timpul mă presează, am să încerc să fiu cât mai succinct posibil. Umbrele sunt suflete rătăcitoare. Suflete fără trup, cu un timp limitat de viaţă şi cu un spaţiu limitat de mişcare. Timpul şi spaţiul diferă în funcţie de umbră sau de suflet, şi de starea fizică a trupului. Umbrele se pot clasifica în două categorii. Clasificarea nu am făcut-o eu ci un tip, un cercetător al cărui nume nu mi-l aduc aminte şi nu are importanţă. Există umbre ante-mortem şi post-mortem. Poate o definiţie a umbrelor ar fi utilă. Umbrele sunt sufletele care pot părăsi trupul, atât timp cât acesta este încă în viaţă. Ah, ar fi atât de multe de explicat şi atât de puţin timp.

Umbrele a.m. sunt limitate în deplasarea în spaţiu şi timp şi condiţionate de o serie de factori. Umbrele p.m. sunt umbrele ale căror trup a murit în timp ce sufletul era plecat la plimbare. De unde ştiu lucrurile acestea? Din pură observaţie. De-a lungul anilor am avut de-a face cu tot felul de oameni şi de umbre şi observaţia m-a ajutat să îmi perfecţionez acest talent dacă pot să îi zic aşa de a pleca doar cu sufletul la plimbare. Plimbarea de cele mai multe ori găsindu-şi finalitatea într-un alt trup.

Prima oară când am realizat ce se întâmplă, deşi sunt sigur că invonlutar am făcut lucrul acesta pe toată perioada copilăriei, aveam şaisprezece ani şi venisem de la liceu, iar după ce am mâncat m-am decis că o baie caldă ar fi ideală ca să mă relaxez şi să-mi alung gândurile morbide. Pe atunci eram un adolescent retras, depresiv, naiv. Când am intrat în cadă am avut impresia că intru în pielea unui alt om. Fiori mici mă treceau pe fiecare porţiune a corpului care era acoperită de apă, ca şi când ceva se dezlipea de mine şi am căzut parcă într-un fel de visare semiconştientă şi parcă zburam pe deasupra casei în care locuiau, peste grădină, la vecinul în casă, am văzut-o pe fiica acestuia de aceeaşi vârstă cu mine în bucătărie mâncând dintr-un bol cereale cu lapte, îmbrăcată doar cu un maieu şi o pereche de pantaloni scurţi, ţinând în mâna stângă telecomanda de la televizorul ce se găsea pe frigider, schimbând din două în două secunde canalul. Frigiderul scotea un bâzâit deruntant, iar de undeva din casă se auzea o maşină de spălat hurducăind. M-am apropiat de fată şi brusc m-am trezit. Auzisem cheia răsucindu-se în uşă şi am sărit din starea mea de visare. Ceea ce credeam atunci că e stare de visare.