Citiri septembrie

Am reusit sa updatez lista cu cartile citite si ma gandeam daca oricum voiam sa spun cate ceva despre unele dintre ele de ce sa nu fac o scurta trecere in revista pentru toate.

52 sergio pitol - imblanzirea divinei egrete
- cred ca am spus ceva despre ea. nu m-a impresionat. nici nu prea mi-a placut, si totusi am citit-o. se pare ca povestitorul a fost suficient de bun sa ma tina prins, sau poate eu am fost suficient de perseverent.

53 anthony burges - portocala mecanica
- am vorbit despre ea aici.

54 nikolai gogol - taras bulba
- despre gogol si bulba aici.

55 m.i. lermontov - un erou al timpului nostru
- despre lermontov si eroul timpului sau spuneam ca vreau sa spun mai multe pentru ca mi-a placut. acum cateva zile aveam idei multe si citate insa s-au pierdut undeva pe drum. nu pot decat sa spun ca mi-a placut atmosfera de sec nouasprezece, cu ofense care cer un duel cu pistoale. Peciorin - personajul principal, eroul insusi (culmea nu stiu de ce dar aseara am visat ca exista un anticariat care avea numele lui Peciorin) - dintr-o perspectiva poate fi considerat erou, dar si criminal, un om care se plictiseste repede de viata, de iubire, de prieteni si dragostea, prietenia ii sunt starnite din nou doar dupa ce le pierde. Un om rational, de moda, cavaler sau total lipsit de bun simt - depinde ce vrea sa obtina, curajos nu se pune problema si mereu cu sange rece. Romanul abunda si el in descrieri si e placut scris si pentru ca cea mai mare parte a romanului contine jurnalul sau ajungi sa zici ca nu e un om atat de rau acest Peciorin, indiferent de cate face, peste cate inimi sau prietenii distruge sau cati mor, nu neaparat din cauza lui.

56 c.s. lewis - desfiintarea omului
- Desfiintarea omului - nimic mai mult decat o filosofie logica. Lewis porneste de la analiza unei figuri de stil care o fac doi autori intr-un manual scolar si pornind de la ipoteza pe care o fac acestia el treptat te duce pe poteca logicii pana acolo incat iti arata ca fara sentiment, omul nu mai este om, fara ratiune omul nu mai este om, fara suflet, fara Tao, omul nu mai este om. Tao e Calea sau Dumnezeu. Nu stiu de ce a ales Lewis sa defineasca astfel lucrurile, poate pentru a simplifica procesul explicatiei. Putin cam greoaie carte, continand si cativa termeni in greaca, scrisi cu litere grecesti, carora traducatorul nu s-a ostenit sa le puna o nota de subsol. Asa ca daca nu stii greaca, nu ai cum sa intelegi acele cateva paragrafe.
M-a obosit putin cartea, poate si pentru ca nu am citit-o cu atentie.

57 terry pratchett - doar tu poti salva omenirea
- Johnny Maxwell se joaca pe calcurator, ucide navele SonNatilor pentru a apara pamantul, doar ca la un moment dat extraterestri se predau si conform conventiei de la Geneva el trebuie sa ii apere si sa aibe grija de ei. Jocul trece in visul lui Johny si se confunda cu realitatea. In contextul larg al razboiului din golf cred Johnny nu mai stie daca ce vede la televizor e realitate sau e joc, nici daca ce traieste el e realitate sau joc.
Binenteles ca in cele din urma reuseste sa ii salveze pe SonNati atat de atacurile oamenilor cat si de pericolele ce apar dintre ei, cu ajutorul prietenilor sai si a unei fete pe nume Sigourney. Doar ca, si mereu se pune accentul, daca mori in joc, mai ai o mie de vieti sa reincepi jocul, insa daca mori in realitate nu. O carte pentru copii, de la Corint Junior, dar pe care am citit-o cu cea mai mare placere. Poate pentru ca e Pratchet?

58 roadh dahl - the twits
- O alta carte pentru copii, de data asta si cu ilustratii. Asta e pentru copii mici de tot. E poveste oarecum stupida, total fictiva, povestita doar de dragul povesti si de a-l face pe cititor sa se amuze. Si de ce sa nu recunosc m-am amuzat foarte tare. Doi batrani si tampeniile pe care le fac, cat si lucrurile rele pe care le fac si razbunarea celor asupriti. O lectura frumoasa in doua seri dupa ce copii sunt in pat. Se vor prapadi de ras.

Taras Bulba, de Nikolai Gogol,

Nu ştiu ce aş putea spune despre carte sau despre Gogol.

…

Taras Bulba e un om încăpăţânat, un cazac pur sânge care ştie doar două lucruri: război şi credinţa pravoslavnică, în rest totul e deşertăciune şi pierdere de vreme.
O viaţa tulbure duce acest personaj. Fiul lui mai mic se îndrăgosteşte de una din tabăra adversă şi ajunge, într-o scenă poate puţin forţată (după standardele realismului, dar nu şi după cele ale poveştilor) să fie împuşcat chiar de tatăl său. Apoi fiul cel mare Ostap e prins de duşman şi torturat sub ochii propriului tată ascuns în mulţime.
O cărticică subţire, în format de buzunar plină de lupte, sânge, războaie, ură.
Modul în care e povestită lupta dintre cazaci şi leşi îmi aduce aminte de Iliada.
Ce mi-a plăcut mult a fost o descriere a stepei de la începutul cărţii. Un peisaj frumos pictat în cuvinte, pline de culoare şi de viaţă.
Taras Bulba un cazac pentru care un om a trăit doar dacă a făcut fapte vitejeşti în viaţă, doar dacă a ucis tătari, leşi, turci, a apărat biserica veche rusă de păgâni şi de jidovi.

Nu cred că Gogol a scris povestea asta doar de dragul poveşti, ci am impresia că a vrut ca Taras Bulba să fie un fel de alarmă pentru societatea contemporană lui. Uite un citat din carte, care mi-e îmi lasă această impresie:

“Ele [torturile] izvoreau din sălbăticia acelui veac cumplit, când omul trăia doar prin sângeroase isprăvi ostăşeşti care-i căleau sufletul, închizându-l simţămintelor înalte.”

Care simţăminte înalte? Poate arta, civilizaţia, frumuseţea? Pentru cazaci exista doar vitejia, gloria în luptă şi nimic mai mult.
In cele din urma Taras Bulba e o tragedie a unui om care ajunge sa isi vada fii morti si el la randul lui sa moara ars de viu. O tragedie poate doar pentru mine, cititorul, care am sufletul prea deschis spre simtamintele inalte, caci Taras nu isi regreta viata pentru ca stie ca va fi pomenit de generatiile care vin si a lasat o mostenire, un exemplu in urma.

O lectură plăcută până la urmă, ceva diferit de ce am citit până acum, şi Gogol, ca şi alţi autori ruşi nu se grăbeşte să ajungă la finalul povestirii. Îşi i-a timpul când vine vorba de descrieri.
Mai mult nu stiu ce sa spun. Poate doar ca am luat cartea de la anticariat cu trei lei.