Am în minte de ceva vreme un text pe care încă habar nu am de unde să îl apuc. Probabil din cauza asta încă e în mintea mea şi nu pe foaie. De mai bine de o săptămână tot întorc ideile de pe-o parte pe alta şi nu reuşesc să-mi dau seama care ar fi introducerea cea mai potrivită pentru acest text.
Să vă spun în mare despre ce este vorba: un poliţist, detective dacă vreţi obsedat de literatură, necăsătorit, poate divorţat, nefumător sau poate s-a lăsat de curând de fumat, cum arată nu m-am gândit încă, cum ziceam detectivul acesta după orele de muncă în serviciul naţional de apărare şi protejare a cetăţenilor şi prevenire a crimelor, cât şi în zilele libere citeşte ca un bezmetic ficţiune, SF, fantasy, romane realiste, etc. de la Dostoyevski la Robert Jordan la Agatha Christie şi Arthur Conan Doyle, la Marquez şi Cărtărescu, la Ernu şi Gogol[1]. Înţelegeţi voi. Aşa că în fiecare zi e din ce în ce mai obosit şi la un moment dat primeşte un caz de omucidere. Iar el încearcă să îl rezolve. Un tip găsit împuşcat în propria cadă.
Apoi pe undeva mai este o societate secretă compactă care îi caută să îi aducă de partea lor pe cei cu puteri paranormal de genul transmutării sufletului într-un alt corp. E o amestecătură între Hoţul de trupuri a lui Anne Rice şi Being Malckovich – filmul. Cel puţin aşa văd eu acum lucrurile.
Atât doar că aceste specimene umane speciale sunt greu de găsit. Pentru că fiecare poate face lucrul acesta doar în anumite condiţii.
Mai departe nu pot să vă zic exact ce se întâmplă pentru că în cea mai mare parte nu am nici cea mai mică idee. Dar nici finalul, care are un “twist” cum se zice, nu vi-l pot dezvălui. Mai am nevoie de ceva timp de gândire.
Deci ce părere aveţi? Sunt suficiente ingrediente pentru o povestire interesantă? Mai trebuie adăugat ceva? Un love-story pe undeva? O dramă cumplită?
Poate am scris acest post doar ca să îmi pun în ordine gândurile, cine ştie?
Apropo, chiar şi pe aceste gânduri am drepturi de autor. Dar totuşi vreau să ştiu părerea voastră. Aveţi vreo idee cum să înceapă? Ce perspectivă narativă să folosească?
[1] Am pomenit de Vasile Ernu pentru că am câştigat la un concurs pe twitter cartea lui. Răspunsul la indiciile concursului era Gogol.
5 comentarii:
Păi, ce-ar fi dacă detectivul ar începe să aibe tot felul de trăiri, vise, daydreaming prin care victima să-l ducă la ucigaş. Iar în final (înainte de twister) să se dovedească prin analize ADN că victima şi detectivul erau fraţi gemeni, despărţiţi în fragedă pruncie din cauza sărăciei familiei (e în RO acţiunea, nu?). Twisterul probabil că ar putea lega pe ucigaş de societăţile para... M-au trecut deja fiori, e thriller!
la ceva pe aproape m-am gandit si eu. dar la un fel de explozie a simturilor. o amplificare a lor, o nebunie a mintii infestate de literatura.
Genul de premonitii de care zici imi aduc aminte de un film Millenium parca. Nu prea ma atrage.
Nu stiu unde e actiunea. Da poate sa fie si in Romania.
Eu ma gandeam mai mult la un fel de iesire din trup a sufletului. Si da, apare pe undeva in planul acesta o societate para...
Poate sa fie un thriller. :)
multumesc de comment agnusstick. m-ai facut sa ma gandesc mai mult la povestea asta si sa vreau sa o scriu :)
Dacă ar începe să aibă trăiri şi vise şi viziuni ar fi o combinaţie între Milennium şi două seriale care rulează acum unul pe Hallmark şi altul pe TVR 1. Dacă ar mai fi şi fraţi gemeni despărţiţi la naştere, ai reuşi să bifezi chiar toate clişeele genului într-o singură povestire. Eu zic să nu.
Porneşte de la cărţi dacă tot bagi detaliul ăsta. Poliţitul tău are un job de rutină, n-are nimic altceva şi nici nu mai ştie de unde ar putea începe acest altceva. Ca urmare, citeşte de toate, ca să evadeze (da nu îl face prea cult, că nu mai e credibil – no Borges, no Kafka, please!). Premoniţiile ar putea fi legate de cărţi: la un moment dat, realizează că ordinea în care alege ce cărţi citeşte îi oferă indicii despre crimă. Adică fiecare carte îi oferă un indiciu, cumva, dar el trebuie să se prindă care (un element anume din carte ar rezona cu ceva ce tocmai a cercetat). Ăsta e modul prin care simţul său paranormal lucrează sau prin care cineva paranormal îl ajută.
Iar societatea secretă aş face-o nu în lumea asta, ci în planul în care ajung sufletele când se decorporalizează (înainte ca eventual să posede pe cineva, revenind astfel în lumea noastră). Membrii ei ar putea ajunge acolo doar ieşind din trup (şi atunci ei nici nu ar şti cine sunt ceilalţi în lumea reală, căci sufletele, poate, nu ar semăna cu trupurile – mamăăăă, ce se mai poate broda aici) sau ar fi suflete rămase de mult fără trupuri şi care pun ceva la cale (de bine sau de rău, e alegerea ta).
Adică, eu aşa aş scrie-o. Cum faci tu e decizia ta. Dar fără fraţi despărţiţi la naştere, te rog!
@dreamingjewel e o onoare sa te am la mine pe blog :D
vii cu niste propuneri evidente de decliseizare. oricum nu la gemeni m-am gandit si nici la trairi gen millenium :)
Ziceai de o societate in lumea sufletelor. asta imi aduce a Bleach un anime foarte bine cautat si cotat la ora actuala cu un "Soul Society", etc. si de aceea am sa evit.
Organizatia va fi una in lumea reala. Nu stiu, ai vazut PUSH? O organizatie care supravegheaza si incearca sa controleze paranormalul sau mai bine spus pe cei cu puteri paranormale. Aproximativ intr-acolo imi bate gandul.
Poate ar trebui sa detaliez putin mai mult la ce m-am gandit eu. Sau poate ar trebui sa termin de scris capitolul si sa il postez si apoi sa vedem pareri, opinii, adaugiri, restructurari :)
comentariul tau a adus cu el cheful de scris :D
Ok! Let's party! Tu aduci produsul, eu aduc criticile. Se numeşte ultima mare diviziune socială a muncii şi a avut loc cândva, pe neobservate!
Trimiteți un comentariu