Am actualizat lista cu carti citite. Le gasiti toate aranjate frumos pe Raft. Primele trei terminate in octombrie mi-au placut desi in ordine descrescatoare. Adica Lovecraft foarte mult, ba chiar mi-a dat ceva fiori pe sira spinarii, si volumul al doilea din His Dark Materials a fost in regula pentru o poveste extrem de complicata pentru copii. Cred ca astept sa apara si filmul :P Iar despre Stranii Surate am scris aici.
Cartea lui Ury Benador - Beethoven, omul, mi s-a parut pur si simplu moarte curata. Omul acesta nu a auzit de consecventa in pastrarea perspectivei narative. Ba e la persoana a treia, ba la persoana a doua, ba la intaia, ba esti in mintea lui Beethoven, ba in cea a lui mos Ulrich sau a lui Frua Sali. Toate flashbackurile mi se pare incredibil de fortate. Sa va dau un exemplu aproximativ, mi-i lene sa ma ridic sa iau cartea si sa caut un citat, oricum cam asa suna rememorarile lui Beethoven: mai ti tu minte scrisoarea aceea primita in data de XX a anului XXXX? Sau: da, acum XX de ani, in anul XXXX, ziua XX erai in casa printului nushcare. Un copy-paste de toata groaza. Mi-a trebuit o sfortare de vointa sa termin cartea. Mai mare ca si atunci cand am terminat Muntele vrajit a lui Mann.
Si numai omul Beethoven nu este prezentat, ci mereu geniul uman ce poarta acest nume. Demiurgul care infrunta destinul. Si la toate astea mai adaugati un fel de lingusire pe langa comunism in intreg tonul povestii, exclamatii si scandari de genul: omul prin propria lui putere s-a ridicat din cenusa, nu avem nevoie de Dumnezeu. Puterea poporului, jos cu nobilimea, etc, etc, sus revolutia hai Napoleon, iar cand Napoleon s-a dovedit a fi un altul insetat dupa titluri si putere, jos Napoleon. Poporul e puterea. La acestea mai adaugati si pasaje intregi in care sunt inserate traduceri ale muzicii in cuvinte - si aici intra tema in fa minor, ca o data cu navalirea trompetelor sa intre si subtema in do, insotita de violoncele care curg si aduc cu ele revenirea temei si coborarea acesteia intr-o nota grava si trista pe un ton de la bemol. Inventez binenteles. Dar nu sunt departe in nici un caz de original.
Partile bune ale cartii sunt umbrite aproape in totalitate de cele proaste. A fost o dezamagire pentru mine.
Lecturile din luna noiembrie par mai promitatoare, o sa vedem. :)
2 comentarii:
omule când ai atâta timp să citești așa de mult?!!?!?!?!?
:P :P :P
e clar ca difera perspectiva din care privesti. patru carti mi se pare putin pe luna si incerc sa fac eforturi sa cresc viteza de citire cu care parcurg cartile, desi pentru mine cititul nu are farmec daca nu ii confer si interpretare mentala.
Diana, nu citesc mult, sa zicem doar ca rezonabil si ca incerc sa nu am timp morti.
Cand am timp? Cititul pe strada, in autobus, la coada la paine sau la taxe ajuta foarte mult :D ai sa vezi cat de mult timp inutilizat se gasesc in aceste locuri. :D
Trimiteți un comentariu