marți, noiembrie 10, 2009

noname story - pagina 4

aveti spre delectare si dezmembrare pagina a patra din aceasta poveste nenumita inca. Va rog sa reperati orice inadvertenta sau neconcordanta din text. Nu l-am recitit inca si nu am de gand sa o fac pana nu termin macar acest prim capitol. da. o sa fie mai multe capitole. ritmul in care se dezvolta povestea cere lucrul acesta. 

daca aveti idei despre cum sa se desfasoare actiunea, in ce directie sa se indrepte, ce gen de personaje sa apara pe parcurs, va rog scrieti-le intr-un comentariu. cine stie, poate veniti cu o idee geniala care va da peste cap toata ideea povesti. 

Deci, ce credeti parere aveti?


Pagina 4

Frumoasă tare tipa, spuse Victor. I-am dat o palmă după ceafă. Sunt mai conservator de felul meu. Tatuajul reprezenta un copac fără frunze, bătrân şi uscat. În timp ce Victor răsfoia prin foldere şi ultimele pagini web accesate, am auzit aproape imperceptibil iala de la uşa de la intrare. Cineva încerca să descuie uşa. Dar uşa era descuiată. Am rămas nemişcaţi amândoi ascultând cu atenţie. Uşa se deschise şi cineva intră împiedicându-se de covor sau de tenişii aruncaţi aiurea. Se auzi o înjurătură. Era o voce de femeie beată. Am trecut în cealaltă cameră exact în acelaşi moment în care ea a intrat în încăpere. Era evident beată şi se sprijinea cu spatele de uşă. Pe mâna dreaptă avea o poşetă enormă. Era îmbrăcată cu un tricou mov cu decolteu şi o pereche de pantaloni negri mulaţi. Tu cine mai eşti? mă întrebă ea încercând să îşi păstreze echilibrul. Detectiv M. N., am răspuns eu. Serios? Şi cu ce... dar nu apucă să  termine propoziţia pentru că chipul i se albi şi muşchii gâtului i se încordară. Mă scuzaţi... trebuie să... vo... şi intră în baie înainte să o pot avertiza. Auzirăm un ţipăt groaznic, iar sunetul ce-a urmat a fost de-a dreptul greţos. Când domnişoara ieşi din baie, era şi mai palidă dar complet trează. Ce... ce s-a întâmplat aici? spuse ea, spaima licărindu-i în ochi, iar lacrimile curgându-i încet pe obraz.

Aş dori mai întâi să vă aşezaţi şi să serviţi un pahar cu apă, spuse galant Victor. Fata îl ascultă, iar eu i-am adus un pahar cu apă de la robinet. Ea sorbi puţin din el şi rămase cu privirea aţintită spre mine. În ce relaţii sunteţi cu domnul Radu Coman? Sunt sora lui, răspunse aceasta. V-aş sfătui sa fiţi cât se poate de sinceră, reluă Victor. De ce? Spuneţi-mi odată ce s-a întâmplat. De ce e baia e toată numai sânge? Şi unde e Radu? Vocea îi tremura şi tindea spre un ton ascuţit, isteric. Radu e mort, am spus eu. Noi doi, inspectorul Victor şi cu mine am fost însărcinaţi să studiem circumstanţele în care s-a produs moartea – am ezitat – fratelui dumneavoastră?

Radu e mort? Dar cum e posibil? Ce s-a întâmplat? Spuse toate aceste întrebări dintr-o răsuflare apoi începu să plângă nestăpânit. Victor se aşeză lângă ea şi încercă să o liniştească. O mângâia încet pe spate şoptindu-i vrute şi nevrute: vă rog să vă liniştiţi, suntem aici să vă ajutăm, ne pare rău pentru pierderea suferită, dar vă rog calmaţi-vă, trebuie să vă punem câteva întrebări, mai serviţi puţină apă. Mângâierile se înteţeau. Am zărit privirea plină de poftă şi dorinţă a lui Victor şi am spus: Cred că ar fi mai bine să o laşi pe domnişoara să îşi revină singură. Tonul meu rece îi atrase atenţia lui Victor şi se ridică imediat, gesticulând ceva ce s-ar putea traduce în „ce? ce am făcut? vezi şi tu ce bine arată”. Atunci intră şi ofiţerul cu covrigii. Te rog să ai grijă de domnişoara Coman. Să îi dai tot ce are nevoie, dar sub nici un chip să nu o laşi să intre în baie sau să facă vreo prostie. Când se linişteşte ne dai un telefon. Bine, mi-a răspuns ofiţerul. L-am împins pe Victor în cealaltă cameră, l-am pus să deschidă carcasa computerului şi să ia hardul cu el. Hai că avem treabă la birou, i-am spus în timp ce îl târam afară. Parcă înnebunise, limba îi ieşea de un cot din gură, i-ar privirea lui mângâia continuu trupul tinerei. Trebuie să recunosc că domnişoara Coman era extrem de frumoasă, dar după modul în care funcţiona mintea lui Victor, după modul în care se stârniseră poftele în el, cred că nu mai era mult şi aveam de a face cu un viol. Totuşi nu-l mai văzusem niciodată aşa pe Victor. De obicei era un băiat serios, mai degrabă copilăros şi timid, dar în pofida acestor lucruri un poliţist bun. Sau cel puţin aşa îmi place să cred despre bietul de el pentru că întotdeauna mi s-a spus că nu e bine să vorbeşti de rău pe morţi, în special dacă i-ai cunoscut.


3 comentarii:

dreamingjewel spunea...

Mişto fraza finală, face omul curios. Libidinoşenia lui Victor presupun că are legătură cu premisele povestirii, nu?

M. spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
M. spunea...

fraza finala nu era intentionat finala :)) pur si simplu acolo se termina pagina patru in documentul word :))
dar da. are legatura cu premise povestirii. sper sa ajung cu povestea pana acolo incat sa explic sau sa fie explicat cam tot ce se intampla.