bla bla bla

Cateva chestii diverse, generale sau cum vreti  voi.

Cei mai multi vizitatori pe blog si cei mai insistenti, spre uimirea mea, nu sunt din baia mare ci din Bucuresti. felicitarile mele si multumirile mele bucurestenilor. 

Un alt lucru: lumea s-a plictisit de poveste asta fara nume sau asteapta cu nerabdare pagina 8, prima din capitolul doi? Poate doar mi se pare :D 

Sunt tare prins intre traduceri, proiecte de psiho-pedagogie si realizarea unui scenariu de reclama tv. Ghiciti ce ma atrage cel mai mult si ma impulsioneaza?

Am nevoie de muzica. recomandati ceva?

Vreau sa merg undeva... in Anglia, Japonia sau Islanda, dar nu mi-ar detesta sa vizitez o parte din Rusia - Moscova si Sankt Petersburg. Ceva recomandari?

Am iar, vreo 3-4 carti incepute si sper sa termin acuma seara una din ele. Imi place Alain de Botton. Pentru mine, "Eseuri de indragostit" e un debut. E si cea despre care zice el, aici, ca e cea mai buna dintre cele pe care le-a scris. Nu am putut respecta sfatul lui - nu aveau la biblioteca respectiva carte.

Sa va zic, sa nu va zic? Vine Dan Puric la Baia Mare si va avea o conferinta pe tema... da, ati ghicit! "Omul frumos"

Am jocul Super Mario :D + o multime de alte jocuri din seria Mario

Castaniada 2009

Va invit pe toti cei din Baia Mare si nu numai sa participati la conferinta organizata de Biserica Baptista Sfanta Treime din Baia Mare, cu tema IUDA v.2.0 Vanzatori. Prejudecati. Dumnezeu in-complet. 

Iata si invitatia :D sa nu ziceti ca e oficial :P 

Data: 24-25 octombrie 2009.

p.s.: dati click pe imagini pentru a le savura si a citi prezentarea si programul concursului.

B 400

Poate ar fi trebuit sa scriu acest post ieri. Oricum pentru cei din Baia Mare care intre orele 1 si 2 ati avut probleme in trafic iata motivul.
Ieri am serbat 400 de ani de la infiintarea primei biserici baptiste in lume.
Asa ca a fost o mars si o manifestatie in Centrul Vechi. Va las cateva imagini, insa am sa revin. Imaginile cele mai tari sunt pe alt aparat :D

Baia Mare vazuta de pe Piatra Virgina

Ziceam demult de tot (cam de vreo 3 luni) ca am sa postez ceva imagini cu orasul acesta mandru si iata ca in sfarsit am ajuns acea zi.
Imi cer scuze pentru calitatea destul de incerta a pozelor, dar aparatul meu nu focalizeaza prea bine.

Orasul

Mă simt ca o clădire veche, din cărămidă, de pe care cade tencuiala.

Mă simt ca un oraş supra-aglomerat plin de frustrări şi incapabil să înţelegă încotro duc

toate acele străzi care s-au născut în el.

Stâlpii par nişte uriaşi aplecaţi sub o povară invizibilă – ignoranţa cântăreşte greu.

Gurile de canal râgăiesc, iar putoarea lor carnivoră îţi sfârtecă trupul şi mintea.

În vechea dacie din spatele blocului se găseşte universul celor 1000 şi una de nopţi.

Nopţi nedormite din cauza grijilor.

Şi tot acolo e şi universul lui Asimov, băiatul ce locuieşte la etajul unu.

Urletele străzilor formează simpfonii şi orchestraţii abstracte.

Muzica oraşului se aude în anticamera inimii şi ecoul ei răsună în mine ca într-un templu

părăsit – m-am părăsit.

Mici cratere, ca nişte coşuri sparte pe faţa unui adolescent cu păr unsuros şi proteză, apar

în fiecare oră a vieţii oraşului, acolo unde te aştepţi mai puţin.

Noaptea, oraşul îşi întinde tentaculele ca o caracatiţă fosforescentă şi înghite pădurea,

şoseaua de centură

şi stelele.

poti sa simti briza?

Traim intr-o tara puternic, dar prost, fertilizata. Asta e Baia Mare dincolo de paravan. Unde e drusalul?

chestia se apropie... e foarte tare

ok... uitati cum sta treaba, ciuliti urechile, mijiti-va ochii, incordati-v toate simturile si pay attention.

Pentru toti cei interesati (to whom concerns), in special pentru cei din baia mare, dar si pentru cei de prin alte orase. stiti (sau nu) ca prin octombrie are loc castaniada. cu ocazia asta o sa facem o piesa de teatru (asa mai micutza, dar totusi nu e sceneta sau schita). O piesa de teatru nu o poti face fara personaje, adica actori care sa joace rolurile. O piesa de teatru fara actori ar revolutiona intreaga arta dramatica. In fine. Ideea e ca toti cei care cred ca au o oarecare inclinatie inspre actorie, teatru, chestii de genu sunt asteptati sa se pregateasca sufleteste (cel putin) pana la sfarsitul lui august cand va avea loc o treaba din aia cum-ii-zice-ca-imi-scapa pentru cele 6 roluri ale piesei. Intelegeti voi. orice poate sa vina si sa incerce, cu toate ca cerinta e una pentru voluntariat, e posibil sa fie si ceva rasplati banesti (minore, poate aproape insesizabile, dar totusi :) ).

O sa postez in urmatoarele zile probabil 1 sau 2 scene din piesa ca sa va faceti o idee.

data si locul auditiilor (asa le zice :)) va fi anuntata cu o saptamana inainte.
Ce ar mai fi? intrebari, detalii, etc. lasati comment pe blog, sau cei care aveti id-ul meu... pe mess (da nu tare cred ca o sa ma prindeti :P)

inca un lucru. Cum vi se pare ideea? (comment)

Anti-campanie electorala

Anti-campanie electorală

NU pot să cred asta! Trebuia să iau atitudine mai devreme, nu acum pe când toată nebunia asta electorală e pe terminate. Poate am decis să scriu acum pentru că acum au reuşit să mă termine, afişele cât un bloc cu patru etaje, maşinile Volkswagen Transit cu megafoane prin care răsună fie imnul naţional, fie vreo bucată de muzică populară, pliantele din poştă, tipele de la intersecţii care ţin blocată trecerea de pietoni până se face verde, cu nişte bannere lungi cât latul străzi. Dacă vrei să treci pe roşu ce faci? Parcă ai fi la 110 metri treceri de pietoni cu bannere în loc de garduri. Oricum acestea sunt detalii… cel mai jignitor lucru pentru mine ca şi băimărean este campania lui Corin Cherecheş. Mi se pare o insultă la adresa oricărui locuitor al Băii Mari. “De ce trăim în Baia mică? Haideţi să facem Baia Mare!”.

Noi Nu trăim în baia mică, trăim în Baia Mare! BAIA MARE!!! Nu înţeleg cine a putut să născocească o astfel de campanie electorală. Multe din criticile aduse vechii primării sunt desfiinţate în timp ce vorbim: locuri de joacă pentru copii, spaţii verzi, mai multe parcări. Baia Mare e cu susul în jos. Peste tot vezi oameni scoţând bordure, plantând copaci, pavând părculeţe… ce-i drept e şi asta o campanie electorală. Se reface Săsarul! Vă vine să credeţi? Mai trebuie purificat şi aruncat în el vreo doi trei peşti şi o să pescuim în el. (Da ştiu… vise).

Să trecem la punctual doi de pe ordinea de zi… pliantul cu Baia Moare. Pliant ce face parte din aceeaşi campanie mirifică a domnului Corin Cherecheş. Dacă priveşti pliantul pe prima copertă vezi centrul de comunicaţii cu extratereştri, adică blocul de pe strada Melodiei în care majoritatea locatarilor au antenă Digi TV. Apoi vei vedea că toate imaginile (restul de 4 sau 5) pe care îşi bazează Corin campania se găsesc în imediata vecinătate a acelui bloc, strada Melodiei, şi Craica fiind toată Baia Mare pentru el. Cred că ar mai trebui să iasă din casă. Şi nu cred că ironia la adresa campaniei lui Cristian Anghel o să îi aducă vreun plus de voturi: o imagine a străzii ce face legătură între Melodiei şi Rapsodiei, inundată cu motto-ul, deja bine cunoscut pentru orice băimărean ce la văzut pe Anghel de înălţimea unui bloc cu 4 etaje, “Aceasta este Calea”. Ce să zic… o campanie a domnului Cherecheş de toată frumuseţea. Aşa că să recapitulăm:
insultă onoarea oricărui cetăţean al oraşului Baia Mare, apoi reduce Baia Mare la o suprafaţa de 2 străzi şi un râu de acumulare (Craica), şi aduce şi ironii la adresa celui ce este încă la putere.

Nu mai am nimic de zis, decât că îmi pare rău că văd şi aud insulta aceasta în fiecare zi. Sunt deplin afectat în onoarea mea de familist, adică Băimărean.

P.S.: frumoasă tactică are Cristian Anghel… întoarce oraşul pe dos, omul vede şi zice: uite câte face pentru oraş Anghel: îl votez. Dacă nu zice nimic şi nu iese Anghel cel puţin a întors oraşul cu susul în jos şi cei ce-i urmează trebuie să termine ce a început.

Aveti servetele?

Nu. Nu. Nu… nu pot să mă abţin. Trebuie, trebuie trebuie să vă mărturisesc, trebuie să ironizez toată situaţia aceasta, dacă nu, deşi eu am trecut peste ea, prin ea sau mai bine spus ea prin mine, poate ceilalţi nu au putut să depăşească impasul, încă sunt speriaţi, timoraţi, genunchii încă se mişcă de capul lor ca şi jeleurile.

Ironie, ironie, sarcasm şi o doză de indiferenţă. Doar asta te poate ajuta să depăşeşti orice situaţie. Deci să înceapă mascarada, gluma amară, tragi-comedia, specatcolul grotesc, fantastic, incredibil, palpitant, incitant, plin de acţiune, afecţiune, defecţiune.

“Articolul 1
Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unii fata de altele in spiritul fraternitatii.

Articolul 3
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Articolul 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimării;[…]”

Doar 4 drepturi din drepturile internaţionale ale omului mi-au fost încălcate. Ce oameni!!! De unde biata ies? Cine îi creşte? Parcă vin din incubatoare de pe marte, unde au fost hrăniţi printr-un furtun, gen cordon ombilical, cu alcool. Singura frază ce o pot articula şi care o repetă la nesfârşit din ce în ce mai iritaţi este: “Aveţi şerveţele?”

***

-Aveţi şerveţele?

-Nu.

-Nu.

-Nu.

-Nu.

-Nu.

-Nu.

-Nu.

Se întoarse dezamăgit şi furios. PRivirea îi era mioapă, înceţoşată, nu vedea nimic la mai mult de câţiva centimetrii în faţă. Sângele îi urcă în obraji. Era roşu-vineţiu. Şi dintr-o dată 7 miliarde de neuroni cedară, impulsul electric refuza să mai treacă prin ei. Prea mult alcool asta face. Copii, nu ştiaţi că alcoolul ucide neuronii şi cu timpul te tâmpeşte? În momentul acela se întoarse dezlănţuit, cu un urlet animalic în mintea lui, iar pe buze cu înjurături. Întinse mâna să-l lovească pe unul dintre cei 7 ‘Nu’. ‘Nu’-ul se ferise aşa că doar îl mângâie uşor pe obraz. Alt ‘Nu’ făcu doi paşi spre agresor. Şi îl rugă să se calmeze:

-Nu avem şerveţele.

Înfuriatul se întoarse la prietenii lui. Ca din nou să răcnească din străfundul animalului interior să plecăm. Să plecăm de acolo pentru că aşa dorea el. De parcă parculeţul, acel loc public unde se jucau copii, se plimbau tineri cu role, stăteau în poveşti era proprietatea lui privată. Unul dintre ‘Nu’ îşi articulă drepturile, explicând celui deja vânăt la faţă, duhnind a alcool că este un loc public şi că aveau tot dreptul să stea acolo. 6 din 7 ‘Nu’-uri deja începură să plece, până să se depărteze şi cel de-al 7-lea, luă un pumn şi un picior în cap. Nu se întâmplă nimic ieşit din comun. Ci totul decurse normal. Sângele începu să picure din nas, şi o simplă amorţire pe moment a locului unde avuse loc impactul. Apoi 112; 2 jandarmi; agresorul târât de la faţa locului e prietenii lui, forţele de ordine întârziind doar 2 minute. Apoi furtuna. Oameni speriaţi. Regrete. Ipoteze. Se putea aşa şi aşa. Nu mai avea importanţă.

‘Nu’ încerca să oprească sângerarea cerând în stânga şi-n dreapta:

-Nu aveţi şerveţele?

***

Vă întreb şi pe voi: “Nu aveţi şerveţele?”

Dublu Post

E ciudat. Foarte ciudat. Sau cel puţin tulburător. Toate lucrurile ciudate se întâmplă când eşti în tren. Şi oricât ai încerca să le eviţi sau să te comporţi cât mai omenesc posibil îţi dai seama că acestea adaugă la ridicolul situaţiei ba chiar o exagerează. Pentru că dacă te-ai comporta ridicol te-ai potrivi perfect în acest cadru, dar tocmai pentru că încerci sa eviţi ridicolul ieşi în evidenţă şi tu eşti cel care stârneşte ilaritatea întregii situaţii.

Acelaşi sunet mecanic de roţi, aceleaşi peisaje mediocre, dealuri, copaci desfrunziţi, pârâuri pline de gunoaie, aceleaşi case învechite răsfirate printre case proaspăt ridicate, izolate, cu termopan, cu mansardă. Aceeaşi noapte ce încet învăluie totul, odată cu aşteptarea de o oră în Jibou. O oră jumate.

Alte sentimente.

O mână plină de rromi (“eu îs ţigan, ştiu că îs ţigan şi nu mi-i ruşine” începu să strige unul dintre ei) beţi, doar cei mai în vârstă, cu ţigările aprinse au dat buzna în tren. Imediat cheful a început. Bătăi tribale în pereţii trenului, extrem de ritmate, pe care unul dintre ei dansă până la epuizare. De fapt până la Baia Mare. Controlorul… intimidat. Îi scoase în zona dintre vagoane pe cei care fumau. Bilete? Ce sunt alea? De asta iubesc eu CFR-ul. Discuţii de prisos dintre un om beat, o americancă şi alţi trei care traduceau. O oarecare tensiune se simţea în atmosfera deja inundată de miros de alcool şi fum de ţigară. Câteva tractate (culmea insul principal al acestei întâmplări, un bărbat la 38 de ani cu soţie şi 6 copii din care cel mai mare are 22 de ani, şi cu încă 2 sau 3 concubine, nu am putut să reţin exact, se tot repeta şi se încurca, era analfabet – “nu-i o ruşine să nu ştii carte”), trei ouă vopsite, şi trei portocale oferite. Toate acestea, acum, pe ritmuri de muzică indiană.

O oră jumate în care afară nu se vedea decât noaptea, o oră jumate în care cu o ureche ascultai muzica dintr-o cască, iar cu cealaltă bătăile inimii mele: “Bate!”. Da. Bate. Şi ironia e că o oră jumate poţi să faci abstracţie de tot ce e în jur şi să te bucuri de cea care e lângă tine, care îţi zâmbeşte. Deşi ceva în tine rămâne alarmat pentru orice eventualitate, pregătit pentru a oferi în cazuri de forţă majoră (ce gânduri josnice, câtă mediocritate).

Jurnal de bord: Zalău – Baia Mare.

Notă: toţi am ajuns întregi, zâmbitori (fizic)… cu sufletul nu ştiu, ceva s-a schimbat probabil.

Înainte de a trece la vizionarea directă a filmuletzului, primul probabil din seria “Sf 3 youth” (pfaiiii de unde am scos-o şi pe asta?) vreau doar să vă avertizez că aceste lucruri s-au făcut sub ochiul avizat al oamenilor maturi, al specialiştilor, şi pentru cei sub 14 ani, vă rog să cereţi acordul părinţinlor pentru vizionarea clipului. Acesta este doar începutul.

Pssssss…. Lasă comment.

Criminala in libertate :O

Vă rog să citiţi cu cea mai mare atenţie postul următor pentru că se referă la siguranţa voastră, în special a celor din Baia Mare. Despre ce este vorba? Foarte simplu. Dar pe cât de simplu pe atât de îngrozitor. O criminală umblă în libertate pe străzile acestui oraş. Aveţi grijă este periculoasă şi înarmată. Să nu vă ducă în eroare chipul de copil ce îl afişează cu atâta măiestrie pe faţă. Dacă o vedeţi pe această persoană vă rog să anunţaţi organele competente care sunt… în momentul de faţă doar eu…

Vă avertizez cu cea mai mare seriozitate să nu intraţi în vorbă cu această persoană, să o evitaţi, să nu lăsaţi copii să se apropie de ea, şi nici câinii. Repet este periculoasă şi are devieri spre dreapta. În continuare aveţi o poză a acestei personae. În cazuri extreme anunţatii părinţii.

Ultima dată a fost zărită în jurul orei 21:30 la intersecţia blvd. Bucureşti cu Unirii, în cadrul fast-foodului Mac Donalds.

later edit:
Inca o nouatate de ultima ora... se pare ca are un complice... pe numele de cod Kiss A.

Behind the scenes (sau la lipit de afishe)

deci actorii principali:
lipitoarea de afishe: Ale C.
cel de pe perete un tip, apoi numele e al marelui pianist Willy Oanta (pt cei care nu vad ce scrie :P)

deci sunteti inca o data invitati maine la ora 18:00

Later Edit: ioiiiiiiiiiiiiiiiiii scuze Ale Kiss... fotographa :D

Later Later Edit: