bla bla bla

Cateva chestii diverse, generale sau cum vreti  voi.

Cei mai multi vizitatori pe blog si cei mai insistenti, spre uimirea mea, nu sunt din baia mare ci din Bucuresti. felicitarile mele si multumirile mele bucurestenilor. 

Un alt lucru: lumea s-a plictisit de poveste asta fara nume sau asteapta cu nerabdare pagina 8, prima din capitolul doi? Poate doar mi se pare :D 

Sunt tare prins intre traduceri, proiecte de psiho-pedagogie si realizarea unui scenariu de reclama tv. Ghiciti ce ma atrage cel mai mult si ma impulsioneaza?

Am nevoie de muzica. recomandati ceva?

Vreau sa merg undeva... in Anglia, Japonia sau Islanda, dar nu mi-ar detesta sa vizitez o parte din Rusia - Moscova si Sankt Petersburg. Ceva recomandari?

Am iar, vreo 3-4 carti incepute si sper sa termin acuma seara una din ele. Imi place Alain de Botton. Pentru mine, "Eseuri de indragostit" e un debut. E si cea despre care zice el, aici, ca e cea mai buna dintre cele pe care le-a scris. Nu am putut respecta sfatul lui - nu aveau la biblioteca respectiva carte.

Sa va zic, sa nu va zic? Vine Dan Puric la Baia Mare si va avea o conferinta pe tema... da, ati ghicit! "Omul frumos"

Am jocul Super Mario :D + o multime de alte jocuri din seria Mario

Citiri septembrie

Am reusit sa updatez lista cu cartile citite si ma gandeam daca oricum voiam sa spun cate ceva despre unele dintre ele de ce sa nu fac o scurta trecere in revista pentru toate.

52 sergio pitol - imblanzirea divinei egrete
- cred ca am spus ceva despre ea. nu m-a impresionat. nici nu prea mi-a placut, si totusi am citit-o. se pare ca povestitorul a fost suficient de bun sa ma tina prins, sau poate eu am fost suficient de perseverent.

53 anthony burges - portocala mecanica
- am vorbit despre ea aici.

54 nikolai gogol - taras bulba
- despre gogol si bulba aici.

55 m.i. lermontov - un erou al timpului nostru
- despre lermontov si eroul timpului sau spuneam ca vreau sa spun mai multe pentru ca mi-a placut. acum cateva zile aveam idei multe si citate insa s-au pierdut undeva pe drum. nu pot decat sa spun ca mi-a placut atmosfera de sec nouasprezece, cu ofense care cer un duel cu pistoale. Peciorin - personajul principal, eroul insusi (culmea nu stiu de ce dar aseara am visat ca exista un anticariat care avea numele lui Peciorin) - dintr-o perspectiva poate fi considerat erou, dar si criminal, un om care se plictiseste repede de viata, de iubire, de prieteni si dragostea, prietenia ii sunt starnite din nou doar dupa ce le pierde. Un om rational, de moda, cavaler sau total lipsit de bun simt - depinde ce vrea sa obtina, curajos nu se pune problema si mereu cu sange rece. Romanul abunda si el in descrieri si e placut scris si pentru ca cea mai mare parte a romanului contine jurnalul sau ajungi sa zici ca nu e un om atat de rau acest Peciorin, indiferent de cate face, peste cate inimi sau prietenii distruge sau cati mor, nu neaparat din cauza lui.

56 c.s. lewis - desfiintarea omului
- Desfiintarea omului - nimic mai mult decat o filosofie logica. Lewis porneste de la analiza unei figuri de stil care o fac doi autori intr-un manual scolar si pornind de la ipoteza pe care o fac acestia el treptat te duce pe poteca logicii pana acolo incat iti arata ca fara sentiment, omul nu mai este om, fara ratiune omul nu mai este om, fara suflet, fara Tao, omul nu mai este om. Tao e Calea sau Dumnezeu. Nu stiu de ce a ales Lewis sa defineasca astfel lucrurile, poate pentru a simplifica procesul explicatiei. Putin cam greoaie carte, continand si cativa termeni in greaca, scrisi cu litere grecesti, carora traducatorul nu s-a ostenit sa le puna o nota de subsol. Asa ca daca nu stii greaca, nu ai cum sa intelegi acele cateva paragrafe.
M-a obosit putin cartea, poate si pentru ca nu am citit-o cu atentie.

57 terry pratchett - doar tu poti salva omenirea
- Johnny Maxwell se joaca pe calcurator, ucide navele SonNatilor pentru a apara pamantul, doar ca la un moment dat extraterestri se predau si conform conventiei de la Geneva el trebuie sa ii apere si sa aibe grija de ei. Jocul trece in visul lui Johny si se confunda cu realitatea. In contextul larg al razboiului din golf cred Johnny nu mai stie daca ce vede la televizor e realitate sau e joc, nici daca ce traieste el e realitate sau joc.
Binenteles ca in cele din urma reuseste sa ii salveze pe SonNati atat de atacurile oamenilor cat si de pericolele ce apar dintre ei, cu ajutorul prietenilor sai si a unei fete pe nume Sigourney. Doar ca, si mereu se pune accentul, daca mori in joc, mai ai o mie de vieti sa reincepi jocul, insa daca mori in realitate nu. O carte pentru copii, de la Corint Junior, dar pe care am citit-o cu cea mai mare placere. Poate pentru ca e Pratchet?

58 roadh dahl - the twits
- O alta carte pentru copii, de data asta si cu ilustratii. Asta e pentru copii mici de tot. E poveste oarecum stupida, total fictiva, povestita doar de dragul povesti si de a-l face pe cititor sa se amuze. Si de ce sa nu recunosc m-am amuzat foarte tare. Doi batrani si tampeniile pe care le fac, cat si lucrurile rele pe care le fac si razbunarea celor asupriti. O lectura frumoasa in doua seri dupa ce copii sunt in pat. Se vor prapadi de ras.

Concurs Nemira

Am dat de un concurs interesant aici. E un concur cu personaje necurate. Daca aveti imaginatie si vreti sa castigati o carte, cel putin intriganta dupa titlu, scrieti. Si daca aveti suficienta imaginatie poate castigati. Sau poate castig? :D

Castigatorii concursului

Dupa lungi deliberari am reusit sa desemnez un castigator. Insa mai inainte de va prezenta textul si a-l felicita din toata inima pe castigator vreau sa va vorbesc de o dezamagire si de o concluzie pe care am tras-o in urma acestui concurs.

Dezamagirea consta in faptul ca au fost doar patru participanti. Sincer ma asteptam la ceva mai multa concurenta, dar asta e viata, un drum cu gropi si dai din balta in balta si apoi cazi in canal. Iar concluzia am tras-o din aceasta dezamagire a mea.
Concluzie: lumea nu are timp sa viseze, lumii nu ii place sa citeasca, lumea e indiferenta de valorile literare, de arta scrisului, sau poate pur si simplu nu au aflat de concurs cei care trebuiau sa afle.

Iata mai intai cartile dintre care fericitul castigator si cel talentat in ale literelor isi va alege premiul:
1. Philip Pullman, Materiile intunecate, vol. 1
2. John R.W. Stott, Crucea lui Christos
3. Nadine Gordimer, La agatat

Iar castigatorul este... in fundal se aud tobele... este...

Alberto K. cu poezia

poemul lui albert pentru carmen manuela

când pleci de acasă o iau razna ca într-un film horror

deschid ferestrele, toate uşile, dau televizorul la maxim
radioul, pornesc cuptorul cu microunde
aprind orice lumină, de pe hol, de la intrare, din living
pun veioza albastră în mijlocul dormitorului
aprind toate lumânările din baie,
trag de lanţul wc-ului din 15 în 15 minute
pornesc duşul, apa de la bucătărie, prăjesc toate ouălele din cofraj, toate treizeci
le aşez două câte două în farfurii, tai pâinea, brânza şi pun totul pe gresia albă de la bucătărie
printre şerveţele şi tacâmuri
scot florile din glastră şi mă culc cu ele sub pled
mă trezesc după 2 ore
caut în coşul de gunoi foile rupte din calendar să mi le lipesc pe piept sub tricou
apoi mut peştii din acvariu într-un borcan verde de 25 de litri, octogonal
şi îl aşez în faţa porţii
abandonându-l ca pe mesia în mijlocul deşertului
lui Blacky, labradorul negru, îi scot zgarda
”Du-te în parc, stai cu băieţeii şi fetiţele de la gradiniţă!
Azi bucură-te de oameni, eu nu mai pot!”
vreau să arăt oricui că şi singur sunt puternic
îmi mut patul în mijlocul străzii
să dorm acolo
să simt oamenii trecând pe lângă mine
felicitându-mă
”Bravo, Albert, ai făcut o treabă bună, eşti puternic şi singur!”
dar după 30 de minute experienţa îmi repugnă
încep să le cerşesc frunze să mi le aşez peste ochi
ca un pansament împotriva durerii
orice rafală de vânt mi se opreşte în coşul pieptului printre vasele de sânge care confundă inima cu ficatul
rinichii se fac mici-mici, ca două vrăbiuţe în colivie
iar fiecare furnică care duce o firimitură de pâine pentru suratele ei
ţipă la mine
”Mai taci, eşti exasperant, Albert, singurătatea e o virtute, nu un viciu!”
dar se face târziu şi nu mai vii
luminile de pe stradă se aprind
maşinile claxonează mai puternic
iar oraşul se îndoaie ca un arc în jurul meu
gata să-mi demonstreze că iubita mea e vârful unei săgeţi care mi-a rămas înfipt între coaste
iar medici vor spune
”Cadavrul lui Albert nu prezenta leziuni interne nici semne de violenţă,
cauza cea mai probabilă a decesului este o stare acută de singurătate
declanşată de iubita lui care l-a părăsit în mijlocul unui vers de dragoste!”

Premiile

Iata deci in ce va consta premiul castigatorului. Va fi o carte la alegere. Se poate ca pe luni sau marti sa mai adaug cateva :D Din lipsa de fonduri, cartile sunt second, dar intr-o stare foarte buna.
Cartea lui John Stott este intr-o conditie mult mai buna, acela e exemplarul folosit de mine :D. De fapt cartea e nou-nouta. O sa vedeti voi.

Merita amandoua cartile. Chiar daca prima e o carte mai mult de copii, iar a doua una de teologie.

De ce imi place sa citesc

pentru ca fiecare carte e o poarta spre mintea cuiva
fiecare lume noua in care intru cand citesc imi ofera o multime de posibilitati sa retraiesc cel putin la nivel imaginativ/imaginar viata
fiecare carte citita e o experienta noua, un test nou, o descoperire noua
pentru ca atunci cand stau si citesc, si am o cana de ceai langa mine sau cand imi citeste cineva (un anume cineva) ma simt fantastic
pentru ca dincolo de toate cuvintele se afla cineva. pentru ca de multe ori il descoper pe cel care a scris cuvintele
e ca un joc de tupu (jocul ala in care unul tupeste si ceilalti se ascund)
pentru ca gasesc inteligenta, intelepciune, morala, teologie, materialism, discursuri despre viata, moarte, bani, dragoste, virtute, vicii,
razboaie, bunatate, mila, credinta, adevar, saracie, tehnologie, omenire, viitor, posibilitati, capacitati, oameni in general, in particular
si nici un discurs nu ma obliga sa accept de bun ceea ce prezinta. ma lasa pe mine sa aleg

si sunt in concediu...

si ce relaxare :))
am visat cateva saptamani la 'vacanta' aceasta de craciun. binenteles ca nu e deloc ca si in visele mele, insa exista (mereu) o parte buna. Aceasta ar fi teancul de carti ce il tin pe birou in speranta ca le voi citi cat de repede. insa la cat de putin citesc, desi am mai mult timp liber, nu cred ca termin vreo carte pana incep din nou lucrul. Iata deci lista cartilor. Sunt in ordine aleatorie, luate de sus in jos. importanta sau criteriul dupa care le citesc este starea mea in momentul in care pun mana pe carte. Daca simt ca am chef de ceva lent iau ceva de Mann, daca vreau actiune sau mister Agatha, sunt visator - ceva fantasy. Ati prins idea.

His Dark Materials (the trilogy) - Philip Pullman
Visul unei zile de vara - Lafcadio Hearn
Biblia
Omul care era Joi - G.K. Chesterton
The Bible (KJV)
Anna Karenina - Lev Tolstoi (2 volume)
Numele trandafirului - Umberto Eco (asta e pe rol acuma)

Nu ma dezmint

nu stiu cati va mai aduceti aminte despre un post de acum o saptamana sau ceva de genu, in care spuneam ca accept donatii de carti. Inca astept mailurile voastre. Vin acasa la voi si va ajut sa va descotorositi de cartile de care nu aveti nevoie sau care le aveti in mai multe exemplare. Dupa cum puteti vedea sun un "book collector". In partea dreapta veti putea vedea de acum inainte logo-ul acestui proiect.

Il aveti aici in marime naturala. (dati click si gata :D )

nimic deosebit

Sunt zile in care esti cuprins de o stare de semisomnolenta, o oarecare iritare inexprimabila si o neliniste vaga. Iti da seama ca defapt, esti implicat in prea multe lucruri deodata si, fara motiv, ti-ai complicat treaba mult prea mult. Esti prea aglomerat, ai prea multe de facut, lucrurile ce trebuie facute se suprapun cu dorintele tale. Dorinte care neimplinite duc la acea iritare. Frustrarea provine din faptul ca trebuie sa faci prea multe deodata. Nelinistea - asta nu sunt sigur de unde vine. Poate nu e chiar neliniste, ci e un fel de tristete melancolica. Sau poate nu se intampla nimic din toate acestea. Esti pur si simplu influentat de tonul cartii pe care o citesti.

In oricare din cazuri, in tine palpaie o dorinta. La inceput slab, abia perceptibila intre celelalte dorinte, dar lumina ei creste si devine tot mai puternica. Atat de puternica incat le sfideaza si le desfiinteaza pe toate celelalte. Creste pana nu mai ramane decat ea: vrei sa stai sa dormi, apoi sa lenevesti in pat, pierdut printre cearcefuri, pe la ora 2 sa te ridici, sa tragi draperiile groase si sa te lasi inundat de o zi innorata cu vant puternic, sa deschizi geamul si sa tragi aer puternic in piept si sa te bucuri ca traiesti. Apoi sa mergi sa iti faci toaleta, sa te pui la masa, sa mananci fulgi cu lapte sau poate cateva felii de paine unse cu branza topita, poate si un pahar de ceai. Odihnit si cu foamea astamparata sa mergi in fata bibliotecii, sa treci cu ochii peste toti autorii ce ii gasesti si sa stai in cumpana nestiind ce sa alegi: Dostoievsky, Dumas, Preda, Cartarescu, Eco, Goldwin, Rushdie, Soljenitin, Proust, Schiller, Goethe, Pamuk, Dickens, Twain, Pratchet, C.S. Lewis, Tolkien, Jordan, Marquez, Kafka, Cehov, Strindberg, Byron, Vonnegut... si se face ora patru cand in cele din urma te decizi sa citesti Mann. Iti place tonul linistit, melancolic, trist in unele pasaje. Te asezi in fotoliul comod ce l-ai cumparat special pentru o indeletnicire ca aceasta, asezat langa geam, astfel ca uneori privesti afara si uiti de cartea ce o ai in mana, fascinat de norii grei de vantul ce sufla cu putere, dar al carui sunet nu ajunge pana la tine. Printre soapte rostesti o rugaciune de multumire pentru calmul din tine, din jurul tau, caci pentru tine nici furtuna de afara nu este furtuna ci o simpla adiere, caci spiritul uman si credinta are puterea de a imblanzi orice izbucnire a naturii. Incepi din nou sa citesti, din cand in cand luand cate un fursec sau cate o inghititura din ceaiul de mult racit de pe masuta de langa fotoliu. Simti apoi o adiere, un miros atat de bine cunoscut si inchizi ochii inspirand puternic. Zambesti cand simti atingerea calda a mainilor ei pe obrazul tau, atingerea buzelor ei pe buzele tale. E la fel de frumoasa ca intotdeuna. Parul ravasit de somn, ochii inca ingreunati de somn, miscarile lente cu care s aseaza pe celalalt fotoliu langa tine, iti fac inima sa tresare de bucurie, dragostea iti umple venele si stii ca nu vrei mai mult de la viata. Apoi te intreaba printre doua cascaturi ca de copil mic ce citesti si se intinde sa priveasca a ceaiul tau din cana. Nu mai asteapta raspunsul si te roaga sa ii aduci un ceai simplu. Nu s-a obisnuit inca cu ceaiul cu lapte pe care il bei atat de mandru uneori, obicei deprins dinainte de a calca pe pamantul Angliei. Cand te intorci cu cana de ceai aburinda, ea e in locul tau, invelita intr-o patura concentrata asupra lui Kafka.

Insa toate acestea sunt doar visuri. Dar nimeni nu ma poate opri sa visez. Imaginatia nu are limite si cel putin nu mai simt neliniste si iritare pentru ca stiu ca aceste visuri sunt posibile.