Casting

Dupa cum zice si titlul se face casting.
Pentru? Pentru un rol feminin intr-o piesa/schita de teatru.
Daca esti fata si iti place teatrul, ai tangente cu jocul de scena si ai disponibilitatea de a veni la repetitii dupa ora 18:00 si esti din Baia Mare, (si inca un element important) si faci parte dintr-una din bisericile evanghelice din Baia Mare, trimite un mail la adresa de contact si tinem legatura.

Piesa? Aveti aici o parte din primul tablou. Oricum primiti mai multe detalii pe mail.

Astept emailurile voastre.

P.S.: se doreste si organizarea unei trupe crestine amatoare de teatru.

Jocul de-a vacanta

Din nou impresii. Nu se poate altfel. Dupa ce iesi de la Teatrul Municipal (asta mi s-a intamplat cel putin in ultimele sase-sapte dati consecutiv) nu poti sa nu iesi cu o impresie, discutand cu cineva sau ceva, despre ce tocmai ai urmarit timp de doua ore.
Da, pana acum deja v-ati prins. Am fost aseara la jocul de-a vacanta aseara. O adaptare moderna, contemporana la piesa lui Mihail Sebastian. Desi am dorit sa o vad cu ceva timp in urma nu am gasit bilete, asa ca am ascultat piesa in format audio. Mi-a placut, audio adica, insa nu ma asteptam si nimeni nu m-a pregatit pentru ce aveam sa urmaresc aseara. Un spectacol bun, plin de umor, o combinatie de pastisari cu elemente din budism, spiritism, matrix (ping-pong) - tinde spre postmodern, ce mai.
Au fost faze peste faze, ce mai, publicul radea cu lacrimi, chiar si cand era liniste deplina cineva tot radea.
Cateva parti interesante si extrem de amuzante (astea nu o sa intereseze pe cei care nu au vazut piesa):
- hai sa-l luam pe Bogoiu. Cel mai activ personaj de pe scena. Am obosit doar privindu-l. Intr-o continuare miscare si agitatie, mereu peste tot. A jucat si cel mai bine dintre toti (asta dupa parerea mea, dupa ochiul meu de amator). faze care m-au impresionat: pozitia unui Buda de piatra sau a unui hopa-mitica romanesc. luati-o voi cum vreti. apoi faza cand da cu delfinul bleu ciel de perete dupa ce s-a chinuit sa il resusciteze. De fapt tot jocul lui a fost o continua nebunie cu stil care sa starneasca rasete.
- trecem mai departe la Vintila. pardon, Madame Vintila. Un/o travestita. Stiti vorba aia: razi pana faci pe tine. daca nu o stiti nu o luati in sens literal. Deci Vin... pardon Madame Vintila, travestitul a jucat si el/ea, exceptional. rochiile ei, modul in care pasea, fetele pe care le facea, faptul ca era nemuritoare (impuscata de trei ori si de trei ori se ridica), mereu indignat(a) ca Esteban, tipul care ii invata pe toti jocul de-a vacanta, si care pierde, mereu ii vorbeste facand acordurile dintre adjectiv si substantiv la masculin (fericit(a), mitocan(a)).
- Stefan si Corina au jucat si ei bine, dar oricat de principale ar fi rolurile lor, au fost pusi putin in umbra de catre personajele lui Bogoiu si a lui Madame Vintila.
- Jeff, liceanul de 16 sau 17 ani. nu prea a avut replici. a jucat bine, insa ii lipseste puterea si convingerea din replici. putina oratorie nu i-ar strica, dar a facut o treaba buna. apropo, a fost tare costumul de veverita :D

Jocul de-a vacanta in varianta 9Optiune e un joc complex, o piesa de teatru care timp de doua ore te tine constant cu ochii atintiti pe scena. Singurul defect ar fi ca se intampla prea multe prea dintr-o data si nu stii in ce parte sa te uiti.
In general a fost un joc extrem de bun, sincronizare, amuzament, distractie. Insa in toata aceasta comotie si comedie ce a avut loc pe scena s-a pierdut ceva din seriozitatea piesei lui Mihail Sebastian, ceva din melancolia ei. Daca tot am ajuns aici sa va zic si cateva diferente.
Replicile. printre replicile actorilor, din cand in cand erau inserate replicile mai importante din piesa lui Sebastian, care la randul erau diminuate de comentarii adiacente. O alta diferenta: lipsa sotilor care vin si ei in vacanta la aceeasi pensiune, insa asta cred ca a fost substituita de dorinta de plecare a lui Madame Vintila si a lui Bogoiu. Tonul in care am perceput eu piesa e extrem de diferit. varianta radiofonica este grava, cea pe care am vazut-o aseara este una amuzanta, usoara care merge pe principiul: "S-a dus... (si te instristezi ca s-a dus, iar in clipa urmatoare:) Toate se duc (treci intr-o resemnare pasiva, indiferenta si te bucuri de ce ti-a ramas).

Un alt lucru care m-a impresionat e numarul de interjectii si imitatii animalice pe care au reusit sa le scoata actorii. Au fost foarte expresivi imitand marea, pescarusii, vantul, oaia, foca, delfinul.

O piesa care merita vazuta, chiar merita vazuta si numai pentru cantecul Doamnei Vintila care a pus sala pe jar. Publicul a inceput sa aplaude si sa bata din palme pe ritm.

felicitarile mele pentru cei de la teatrul municipal din Baia Mare ca au reusit sa ofere spectatorilor o seara extrem de placuta, plina de atmosfera, un joc de cea mai buna calitate.

Ivan turbinca, omul care a pacalit moartea... sau nu

Cei din Baia Mare carora va place teatrul nu rati spectacolul Ivan Turbinca. O combinatie de fum, muzica, proiectare video, lumini, balet, dans, si joc scenic foarte bun. Si in acelasi timp amuzant.
Premiera a fost aseara si a fost un succes. Starurile cele mai ovationate: Ivan (evident), Aghiuta (un drac cu dubla personalitate), si moartea pe role (la propriu).

Raiul si cerul se vand la supermaket.
Moartea poarta peruca.
Dumnezeu e intr-un scaun cu rotile.
Petru e cam nerabdator si razbunator din fire,
Iar Ivan... Ivan, ei... e prea pacatos pentru Rai, din Iad l-au dat afara, iar moartea fuge de el. Ce sa mai, fiu' ploii. Dar o comedie de prima mana. Razi cu lacrimi (sau poate lacrimile sunt din cauza grenadelor fumigene care invadeaza sala (asta fiind unul din putinele puncte slabe). Dar cantecul lui Ivan intr-o franceza sobra si intr-un costum mov lucitor te face sa treci peste toate neajunsurile si la urma sa canti impreuna cu el: PASOLNA TURBINCA!

Toata lumea PASOLNA TURBINCA!

p.s.: ce mi s-a parut foarte tare a fost faza ca la sfarsitul piesei Ivan trecea de cealalta parte a cortinei din tuburi metalice care reprezenta capturarea cuiva in turbinca. Nu stiu daca a fost gandita aceasta mutare cu acest scop, dar impresia pe care mi-a lasat-o e ca Ivan a prins publicul in turbinca :D.
p.s.2 am intrat pe o usa am iesit pe alta, prin poarta raiului :)

vreau sa fiu liber

viata se scruge din trupul meu
neincetat ma-ntreb cine sunt eu
mainile acestea sunt vinovate
omul acesta e plin de pacate

sunt doar o masca-nsangerata
un simplu pion intr-un joc grotesc
o papusa legata cu sarma si ata
ei canta, iar eu dansez

vreau sa fiu liber
vreau sa fiu liber
cine poate viata-mi reda?
vreau sa fiu liber
vreau sa fiu liber

as vrea sa fie doar un vis
un cosmar din care ma voi trezi
_____________
_____________

vreau sa fiu liber
vreau sa fiu liber
cine poate viata-mi reda?
vreau sa fiu liber
vreau sa fiu liber

mai este oare har de-ajuns, sa ierte pacatul meu
mai este oare bunatate-n cer, (sa ierte pacatul meu)

vreau sa fiu liber
vreau sa fiu liber
cine poate viata-mi reda?
vreau sa fiu liber
vreau sa fiu liber
Doamne tu ma poti salva?


n.a.: liniile si paranteza reprezinta slaba mea memorie. nu imi mai aduc aminte versurile respective. melodia si versurile au fost facute pentru o mica piesa de teatru. sper ca in viitorul apropiat sa pot sa pun si melodia. pareri?

degrade la upgrade

am sa fiu foarte direct. am sa v-o spun fara ocolisuri. SE ANULEAZA AUDITIA, ba chiar si piesa. ramane doar idea si daca o sa se mai faca ceva o sa aflati. deci sambata nu va mai avea loc nici o auditie (spre bucuria unora... sau nu)

motive? pai sa inventez sau sa pun cateva de paravan? de ce nu? inca nu am scris-o in totalitate si cred ca subiectul ar putea fi ceva mai dezvoltat. nu doar 3 tablouri din care 2 sunt oarecum fara prea mare relevanta desi de efect. in plus nu sunt sigur de reusita acestei piese in forma actuala si poate inultimul rand cred ca lucrurile bune vin la urma, nu-i asa? si inca nu e sfarsitul.

7 zile: update la update

Oameni buni (din care exista prea putini :D hehe) si oameni (cum suntem toti) m-am decis pentru data auditie. aceasta va avea loc de azi intr-o saptamana, adica pe data de 30 a lunii August anul curent (2008) la ora 16:00 la biserica baptista Sfanta Treime. Asa ca toti cei interesati sa fie cu luare aminte la urmatoarele detalii:
- la ora 16:00 ne intalnim toti care vor sa vina la auditie,
- 16:10-16:15 se va citi piesa in premiera :>
- dupa terminarea citirii piesei veti putea pune intrebari legate de piesa in sine si modul in care se va desfasura si cam orice altceva ce va va trece prin cap, binenteles legat de piesa
- veti avea cam 10 sau 15 minute la dispozitie sa va alegeti personajul pentru care doriti sa dati auditie. puteti sa o faceti pentru mai multe.
- vor fi 2 probe: una cu textul in fata impreuna cu indicatiile scenice, si una doar cu textul, adica improvizatie
- binenteles in urma auditie, speram sa ramanem cu o echipa de 8 oameni.
-juriul voi fi eu... orice opinii sunt binevenite, dar cel care va lua decizia finala a celor care vor juca rolurile voi fi eu. motivele cred ca sunt destul de evidente :)

daca aveti intrebari nu ezitati sa lasati comment sau cei care ma aveti in lista sa ma intrebati direct pe mess. voi incerca sa va raspund la toti cat de clar posibil.

era sa uit. toti cei care vor participa sambata la auditie vor primi un exemplar in format A4 a piesei in decurs de o saptamana... cei care vor fi alesi sa joace in piesa il vor primi pe loc. :)

va astept deci sambata, 30 august la ora 16:00 la biserica baptista sfanta treime :)


p.s.: pe cat posibil as vrea sa nu veniti insoti de altcineva, decat daca acel altcineva vrea sa dea auditie :) va multumesc pentru intelegere

update legat de piesa

pe langa cele 8 personaje... dintre care 3 nu vor trebui sa vorbeasca deloc, o sa mai fie nevoie de urmatorii oameni: 2 oameni la lumini, 1 la statie, una persoana care se pricepe la machiaj si un sufleur (pentru cei care nu stiu, un sufleur este persoana care sopteste replicile pe care actorii le uita - desi sper sa nu fie nevoie de unul). deci ce sa mai... o sa se formeze o intreaga trupa de teatru.

rugati-va si pregatiti-va :>

Scena 1

Personaje: P1, P2 şi un spectator sau mai mulţi

Pe scenă apar două personaje. Ambele purtând costum de culoare neagră, cămăşi albe, pantofi negri. Cel din parte stângă este foarte bine aranjat, costumul îi vine perfect, linii drepte, exacte, rafinate. Hainele aproape că îi sclipesc. Are un zâmbet de superioritate pe buze, zâmbet ce se apropie câteodată de ramjet. În ochi lui se poate observa o lucire maliţioasă. Îşi aranjează manşetele. Părul îi e dat pe spate cu gel. Are un aer de afacerist, sângele de neguţător îi curge prin vene de foarte foarte mult timp. Celălalt (sau cealaltă) are hainele parcă aruncate pe el, răvăşite, la fel şi părul. Privirea îi e totuşi calmă, oarecum blândă şi caldă. De când lumina cade pe el începe să îşi aranjeze hainele prăfuite, rupte pe ici-colo, părul. Dintr-o ruptură a sacoului scoate o pană neagră şi o lasă să cadă pe jos.

Din momentul întâlnirii lor, cele două personaje încep să se studieze reciproc. E evident că se cunosc de multă vreme, chiar tonul discuţiei ce urmează fiind unul familiar, dar totuşi oarecum rece; dar ca doi duşmani de moarte îşi aruncă priviri suspicioase.

În sală nu se găseşte nici un alt mobilier decât două fotolii vechi şi confortabile, îndreptate spre sală, şi undeva în partea stângă un pian şi o chitară. Pianul şi chitara nu se observă deloc în scena asta, lumina căzând doar pe cei doi.

După acele câteva momente de observare reciprocă P1 (Personajul din partea stângă) aflându-se cu câţiva paşi mai în faţă decât celălalt, începe discuţia privind către public:

P1: Uite pe cine avem noi aici! Mă bucur! (şi face o mică plecăciune înspre public, cu mâna stângă la spate, şi cu cea dreaptă ţinându-şi sacoul, ochii îl privesc pe P2) Mă bucur din suflet.

P2: (şoptind) Care suflet?

P1: Să înţeleg că tu nu prea te bucuri. Ei bine, asta e. (se întoarce pe jumătate spre P2).

Ia loc te rog (Restul discuţiei are loc, cu P1 având acelaşi zâmbet/ rânjet mască pe faţă care dispare arareori).

P2 se aşează, stând cu spatele încovoiat, cu coatele pe genunchi, privindu-l pe sub sprâncene pe P1. Se aşează şi P1 căutându-şi o poziţie cât mai comodă. Restul discuţiei va avea loc cu privirea spre public. Din când în când privind unul la celălalt cu coada ochiului.

P1: Cum a fost drumul încoace? A fost greu? (Amândoi privesc ţintă în faţă)

P2: Nu aş putea spune că a fost greu. M-am întâlnit doar, cu câţiva din prietenii tăi. Şi asta m-a făcut să întârzii puţin, dar nu mai puţin. (P1 îşi întoarce capul să-l privească mai atent pe celălalt. Pentru moment zâmbetul îi dispare, dar îi revine imediat înapoi). Dar în rest, ce pot să zic. Ţie cum ţi-a mers azi?

P1: Binişor. Binişor. (Se lasă o tăcere de vreo 20 de secunde, timp în care amândoi păreau să fie preocupaţi de un gând anume. Apoi P1 continuă vesel) Am făcut puţin sport dimineaţă. Şi chiar nu-mi imaginam să fie atât de distractive. Am avut un timp pe cinste. (Râde) Apoi am mers să mă aranjez puţin. Nu puteam să ratez seara aceasta. Spune-mi puteam să o ratez? (Râde din nou, mulţumit de sinte).

P2: (scârbit, cu voce joasă ca pentru sine) Da. Cum puteai să o ratezi? (Privirea îi coboară tristă asupra penei căzute)

P1: Şi ce mai face ________ ? (Aranjâdu-şi din nou manşeta, rânjetul i se împăienjeni pe faţă).

P2: Oamenii nu sunt actori pe o scenă, care să joace după ceea ce este scris într-un scenariu.

P1: Nuuuuu? (pe un ton mirat, apoi izbucnind în râs). Exact asta sunt! (Sare de pe scaun şi se îndreaptă spre sală) Ei de ce sunt aici? (făcând un gest larg cu mâinile şi învârtindu-se, în timp ce îl privea pe P2) De ce crezi că au venit? Pentru că au ales? (râde din nou batjocoritor). Oricum habar nu au ce se întâmplă în jurul lor de abia ştiu pe ce lume trăiesc. Cât despre lumea în care trăiesc… Sunt pierduţi pe scena asta enormă. Şi sincer sunt nişte actori teribili. Joacă incredibil de prost. (în tot acest timp P2 priveşte pana căzută, fără măcar să ridice privirea, dar resimţind fiecare replică întocmai ca o lovitură de ciocan. Dar tace) Nu ştiu cu cine au de lucru. (se îndreaptă spre unul din sală şi îl prinde cu o mână puternică de obraz. Îl ridică de pe locul lui, îl priveşte în ochi rânjind. Cel din sală încearcă să scape, tremură de frică. P1 îl lasă iar acesta cade pe locul lui îngrozit). În fine. Nu am venit aici să vorbim despre ei. Vroiam doar să îţi spun că azi ‘el’ va fi al meu. De azi o să joace după cum vreau eu. Eu sunt marele păpuşar care trage iţele în lumea asta. (face o pauză şi priveşte sala, apoi cu închide ochii) Inconştienţilor. (deshide ochii şi se îndreaptă spre ieşire. Lumina îl urmăreşte până aproape de ieşire. P2 se ghemuieşte în fotoliu, tăcut. P1 se opreşte). Ne vedem ceva mai încolo. (îi face cu mâna, şi îl priveşte pe P2, văzând calmul acestuia, zâmbetul îi dispare; lasă mâna jos grăbit şi iese).

P2 îşi ridică ochii spre sală şi zâmbeşte bland, ca şi cum ar spune: totul o să fie bine; apoi spotul se stinge uşor şi se lasă întuneric peste sală

n.a.: textul de deasupra este susceptibil si altor modificari... dar in mare parte cam asa va arata.

chestia se apropie... e foarte tare

ok... uitati cum sta treaba, ciuliti urechile, mijiti-va ochii, incordati-v toate simturile si pay attention.

Pentru toti cei interesati (to whom concerns), in special pentru cei din baia mare, dar si pentru cei de prin alte orase. stiti (sau nu) ca prin octombrie are loc castaniada. cu ocazia asta o sa facem o piesa de teatru (asa mai micutza, dar totusi nu e sceneta sau schita). O piesa de teatru nu o poti face fara personaje, adica actori care sa joace rolurile. O piesa de teatru fara actori ar revolutiona intreaga arta dramatica. In fine. Ideea e ca toti cei care cred ca au o oarecare inclinatie inspre actorie, teatru, chestii de genu sunt asteptati sa se pregateasca sufleteste (cel putin) pana la sfarsitul lui august cand va avea loc o treaba din aia cum-ii-zice-ca-imi-scapa pentru cele 6 roluri ale piesei. Intelegeti voi. orice poate sa vina si sa incerce, cu toate ca cerinta e una pentru voluntariat, e posibil sa fie si ceva rasplati banesti (minore, poate aproape insesizabile, dar totusi :) ).

O sa postez in urmatoarele zile probabil 1 sau 2 scene din piesa ca sa va faceti o idee.

data si locul auditiilor (asa le zice :)) va fi anuntata cu o saptamana inainte.
Ce ar mai fi? intrebari, detalii, etc. lasati comment pe blog, sau cei care aveti id-ul meu... pe mess (da nu tare cred ca o sa ma prindeti :P)

inca un lucru. Cum vi se pare ideea? (comment)

Mincinosul (in viziunea trupei MASCA)

Am fost acu seara la teatru. O piesa de teatru facuta de elevii liceului Emil Racovita din Baia Mare. Lume multa, sala plina, oameni printre randuri, inghesuiti, ce sa mai plin pana la refuz.
Elevii au jucat acceptabil, chiar foarte bine, decor simplu dar cu mult bun gust, nimic in plus, fara rost. Putin rigizi la inceput, emotii evidente, ici colo cate o replica uitata sau balbaita. Nu sunt omul care sa laude inutil sau sa critice inutil. Dar s-au descurcat. O comedie buna. S-a ras, s-a zambit. S-a comentat stupid din sala, majoritatea fiind elevi de la diverse licee. Dar peste toate o atmosfera placuta. Efecte foarte faine de lumini, o muzica aleasa cu gust ce se potrivea bine. De la house la rock, la rock simfonic.
Nu mai adaug nimic in afara de un joc cu adevarat talentat oferit de "mincinos" personajul principal, si doamna doctor mama celor doua fiice. Si Arlechinul, cel multicolor a jucat chiar foarte bine. Sarea si se invartea pe acolo, facea pe nebunul cu o naturalete innascuta. Toate astea sunt de bine;). Nu va expun 'plot-ul' aici. Citi piesa ca merita. E scrisa de Carlo Goldoni.

Trupa MASCA tine-o tot asa.
Si cateva imagini facute cu un telefon. Asa se explica calitatea proasta. :D

Ceasul lui Bronnikov

IesitDinMinti sustine:
Nu sustine fara motiv. ;)